Bunicule, mai povesteşte-mi o dată despre cum André Rieu e kitsch

Nu vă luaţi după mine când scriu prostii la muncă. Nici după alţi purişti care mormăie că André Rieu e kitsch. Şi ce dacă e kitsch? Valsul a fost popul epocii lui iar balurile erau ca mersul la Bamboo pentru fiţoşii care-şi permiteau încălţări pe vremea aia. Nu mă pricep la istorie, dar pun pariu că butaforia lui Rieu aduce mai mult a palat vienez împopoţonat pentru bal decât Sala Radio.

În calitate de cur care a tocit scaunele Ateneului ani la rând, ar trebui şi eu să fiu snob şi să pretind că nu-mi place bâlciul, dar am mai poposit şi în câte un biergarten cu manele. Ştiu ce-i bucură pe oameni.

Unii sunt fini cunoscători şi au mustăţi şi papion. Alţii nu, dar şi-au cultivat disponibilitatea să şadă o oră pe o strapontină ingrată până trece toată simfonia şi începe mişcarea aia săltăreaţă şi catchy care le place. Alţii nici atât, dar le place André Rieu.

Poţi să te duci la spectacolul lui chiar dacă n-ai avut în viaţa ta contact cu muzica clasică. Băiatul ăsta vine, face selecţia bucăţilor fredonabile pentru tine (evergreenuri de care veteranii s-au plictisit, ca dansul ungar nr. 5 de Brahms sau valsul nr. 2 al lui Şostakovici sau tot ce a compus Strauss fiul), le aranjează să fie şi mai fredonabile şi pune o orchestră întreagă de instrumentişti meseriaşi să-l acompanieze când ţi le cântă la un Stradivarius din 1600-toamna.

Lux.

Un proces atât de simplu şi comod încât aproape că aş fi dat şi eu o mie de lei, sau cât or fi fost biletele, ca să mă legăn vreo două ore pe easy listening.

(Când nu ştii nimic despre Beatles, dar eşti curios, îţi cumperi un CD cu best of the Beatles sau cauţi pe cineva care ştie pe cineva care poate să-ţi facă rost de o bandă de magnetofon cu Helter Skelter, varianta lungă?)

Dacă ţi-a plăcut Rieu în piaţa Constituţiei, poţi să pui mâna şi singur să afli ce mai e interesant de ascultat în muzica europeană de demult. Poate te prinde şi devii şi tu un fin cunoscător şi ajungi să-i sprijini pe muzicienii locali. Mirişug pentru toată lumea!

Şi dacă nu, măcar ai mai variat şi tu genurile şi te-a văzut lumea bună la un concert cu viori.

Tocmai fiindcă-i fast food, de-aia e André Rieu bun.

De-aia, deşi-i bătrân şi n-are aluniţa aia obraznică a Innei, poate să încaseze din valsuri şi 90 de milioane de euro într-un an. Presupun că sunteţi de acord cu mine: cea mai bună chestie pe care o poate face un om în viaţă e să se umple de bani, mai ales dacă nu-s luaţi cu jula de la plătitorii de taxe.

Ah, şi André Rieu are umor.