A fost odată un tânăr de departe, de dincolo de pădurea de aramă, care tocmai venise în Bucureşti la facultate.
Din păcate, ştiţi cum sunt meleagurile astea: nici o distracţie nu e gratis, cazarea e pe bani şi chiar şi facultatea mai costă pe ici, pe colo. Aşa că studentul nostru a renunţat la stilul de viaţă exuberant din oraşul natal şi subzista cu mâncarea pe care i-o trimiteau ai lui.
* * *
Într-o zi, când şi-a ridicat pachetul de la şeful de tren, studentul nostru a constatat cu stupoare că unul din borcanele de zacuscă era mai uşor decât ar trebui să fie. Nuuuu!, îl podidiră lacrimile, mi-a mâncat şeful de tren zacusca. Ruşine, instituţii ale statului!
Înainte să dea în judecată CFR-ul, desfăcu borcanul ăla suspect de uşor ca să evalueze daunele. Când colo, borcanul nu conţinea deloc zacuscă, ci, hmm, 1000 de euro. Şi un bilet misterios:
“Iată 1000 de euro ca să putem dezvolta mai departe basmul lui Vasile. Cu drag, Zacusculus, duhul din zacuscă.”
Un îngeraş şi un drăcuşor îi apărură prompt pe umeri. Ambii erau perfect de acord: “Mergi pe burtă şi nu le spune alor tăi de pleaşca asta de 1000 de euro, că poate nu ţi-ar mai trimite bani de chirie un timp. Ar fi destul de lame.”
* * *
Cu comoara bine îndesată în ghiozdan, studentul ajunse acasă şi le povesti colegilor de apartament toată năzbâtia. Uhuhu, o mie de euro! Cum să-i cheltuiesc oare? Iar ceilalţi flăcăi începură să-l sfătuiască, cum ştiau ei mai bine.
Mihai de la ASE era dispus să-l ajute să investească în acţiuni, sau să-şi facă un cont de economii. “Nu vreau să te entuziasmez, sunt vremuri tulburi, dar cu puţin noroc, la anul ai putea avea 1050 de euro! Cum îţi sună un profit de 5%? Mâna invizibilă a pieţei, boss!”
Luca de la Medicină îl povăţui să-şi cumpere cărţi. “Dap, un camion de cărţi pricopsite de anatomie! Curând ai fi cel mai deştept gagiu din facultate, ai şti EXACT unde e pancreasul şi poate ai prinde un loc la medicină legală. Sau cardio. Sau psihiatrie. Îmi vine să-mi iau tensiunea numai când mă gândesc!”
Nicu de la Poli era convins că atâta bănet e super util dacă vrei să ieşi la agăţat. “Diud, ştii ce-aş face eu? Mi-aş cumpăra ultimul Playstation, aş lăsa să circule zvonul şi aş da o raită pe la căminul de fete. Le şi aud şuşotind: fată, tipu’ ăsta e ca un dark elf cu 90 la charisma!”
Gigi de la Drept şi prietena lui, care tocmai stătuseră încuiaţi în cameră vreo două ceasuri, aveau şi ei un pont înţelept pentru studentul norocos: “Orice ai face, ai grijă să fie legal, că noi încă nu suntem avocaţi.”
Chiar şi Vlăduţ de la Filosofie îşi dete cu părerea: “Schopenhauer spunea că 1000 de mărci sunt fericire umană în formă abstractă, în timp ce Protagora ar fi afirmat că 1000 de drahme reprezintă măsura tuturor…” Dar pe el nu-l asculta nimeni.
O după-amiază întreagă, din apartamentul lor micuţ răsunară discuţii despre ce chestii minunate se pot face cu un purcoi de bani.
* * *
Dar hei, ştiţi ceva? Studentul nostru era la Jurnalism. Toate propunerile astea i se păreau haioase, dar după ce le înregistră cu atenţie, ca să facă într-o zi un vox populi la radioul facultăţii, plecă tiptil până la colţ şi se întoarse cu o pereche de boxe, un frigider plin cu bere şi o găleată de crănţănele.
Şi dacă n-au mers la culcare sau n-a venit sesiunea, înseamnă că chefuiesc şi în zilele noastre.
Eu am încălecat pe o şa, iar AFI Palace Cotroceni şi AFI Palace Ploieşti fac un concurs în urma căruia 13 studenţi băftoşi (10 în Bucureşti şi 3 în Ploieşti) pot scăpa de grija chiriei pentru 10 luni. Plus că li se pune la cale un chef full-option cu încă zece prieteni, ca să stropească mirişugul.
Tot ce trebuie să facă studentul din tine e să se înscrie pe saitul AFI (Cotroceni sau Ploieşti) şi să treacă în perioada 26 octombrie – 1 noiembrie pe la infodeskul din incinta mallului, ca să-şi dovedească studenţia cu legitimaţia de rigoare.
Luca sigur e la medicina?! Ar fi trebuit sa stie ca pentru un loc pe legala trebuie sa investeasca in multe-multe ECN-uri… bleah :))
Am simplificat şi eu de dragul basmului, şi fiindcă mi-era că se sperie copiii dacă aud de ECN
Super faina povestea, chiar amuzanta.
As fi vrut ceva si de la psihologie, sigur trebuia sa gasesti. :D
Ah, si felicitari celor de la AFI Palace pentru initiativa lor, sigur vor fi foarte incantati cei ce vor castiga.
Psihologul ar fi zis că chiria e la baza piramidei lui Maslow, alături de aer şi zacuscă.
Pacat ca nu avea coleg si un student la teologie.