Acum, serios, nu mi-a plăcut niciodată Orăşelul copiilor când eram mic. Erau mulţi copii şi tiribombe. Pe vremea aia eram super-antisocial, iar tiribombele mă terifiază şi azi.
Din fericire am crescut, m-am dus la şcoală şi n-am mai avut ocazia să ajung în Berceni ca să fiu ameninţat cu plimbări forţate în montagnes russes şubrede.
Alţii au copilărit în cartierul ăla şi au petrecut ani buni pe aleile tenebroase ale Orăşelului, unde ziua se mânca vată de zahăr şi noaptea se tăiau golanii. Despre adolescenţa lor e episodul doi din Şuşanele, un serial cu poveşti nescrise din Bucureşti, care umblă pe sfoara subţire dintre documentar şi – ăă – şuşanea.
(La care AM REUŞIT SĂ MĂ UIT, deşi episoadele au zece minute, depăşind cu mult atenţia mea pe internet.)
Aştept cu interes episodul trei şi vă invit şi pe voi să urmăriţi Şuşanelele pe youtube sau pe facebook.
ăla e locul preferat de-acolo al fie-mii, pe mine mă îngrozeşte că la 7 lei biletul stă înauntru doar 3-4 minute şi apoi vrea iar :)
Încă scapi ieftin, şăfu! Stai să mai crească.