L’esprit du temps în sculptură şi panificaţie

Deşi încerc să evit centrul oraşului fiindcă-s un pustnic, recent am trecut din nou pe lângă coiul tras în ţeapă de vizavi de fostul CC. Dacă mintea voastră l-a reprimat şi nu mai ştiţi cum arată, uite-l aici în toată gloria lui (foto: wiki).

M-am aşezat la calculator să mai cercetez o dată cât a costat piramida testiculară (spoiler: mult) şi am dat, din link în link, de o imagine hazlie de prin 2006. Cineva descoperise cât de bine semăna “cartoful” cu un premiu pentru “Cel mai bun brutar” acordat de o revistă braziliană în 2005.

Uite aici imaginea anexată articolului din “Gândul”, un ziar de pe vremea aia. Din păcate, pixelii sunt meschini, oamenii aveau ochii mai buni pe vremea aia.

Cum pe vremea aia nu exista feisbuc, socot că şi voi aţi ratat acest fapt divers complet amuzant. O brutărie din Rio are “Piramida izbânzii” pe tejghea, heh.

Vrând să aflu dacă nu era, totuşi, un trucaj rudimentar, am căutat imagini ceva mai clare cu premiul “Baker Top” al revistei braziliene Padaria (Brutăria) şi am găsit-o pe asta (foto: site-ul unei firme care face software pentru brutării braziliene).

Tot puchinoasă, dar în culori. Dap, trofeele lor chiar au ceva din coiul Revoluţiei.

Anii au trecut.

Pe vechiul soclu al lui Lenin din faţa Casei Scânteii s-au perindat o grămadă de experimente haioase (19 în ultimii cinci ani, conform presei serioase). Am crezut că rotaţia schizofreniilor va continua întru veşnicie, şi era chiar drăguţ (şi economic, presupun) să le oferi tinerilor artişti un soclu bine plasat pentru tot felul de trăsnăi banksyan de tâmpiţele gen piciorul care face semnul victoriei sau balansoarul cu hipopotami.

Până când, la un moment dat, a venit rândul piedestalului cu pricina să fie împărţit între ciolănari şi s-a decretat că am rezolvat toate problemele Bucureştiului iar acolo va fi amplasat cel mai înalt monument din oraş, care va fi ridicat cu şapte macarale şi construit într-o fabrică de rachete.

Nişte aripi mari-mari de inox. Pentru că ştiţi voi, aripi, libertate… O metaforă demnă de oraşul care i-a dat cândva o bursă lui Brâncuşi. (foto: Mediafax)

Asta n-ar fi fost deloc interesant şi nu v-aş fi plimbat prin toată poliloghia asta dacă, de curiozitate, n-aş fi căutat trofeele mai recente ale Brutăriei 2000 din Brazilia.

Hei, ca să vezi!

De prin 2014, marele premiu al panificatorilor “Baker Top” nu mai arată ca o chiflă străpunsă de obeliscul de la Revoluţiei.

Nup.

Acum e o franzelă stilizată, gata să-şi ia…

…zborul spre cuptoare mai luminoase…

Ştia şi bietul Lovinescu ceva.