Florin DumitrescuProiectul „Șilingi” tratează o temă de cultură populară mai puțin studiată: bancurile licențioase cu calambur.
Există o serie de bancuri-calambur, multiplu declinabilă și foarte productivă, a cărei țintă-poantă este înjosirea binevoitoare („luarea la pulă”) a interlocutorului.
Măiestria rapsodului scornitor și/sau zicător de bancuri este ca efectul comic să precumpănească efectul jignitor; cu alte cuvinte, destinatarul trebuie să rîdă de poantă, nu să se simtă insultat. Prin acest efect, de glumă care înghite/izbăvește injuria, bancurile-calambur de tip „șilingi” continuă și îmbogățesc tradiția injuriilor binevoitoare, festiv-carnavalești (BAHTIN, 1974).
Structura/sintaxa bancurilor-calambur de tip „șilingi” este simplă și, tocmai de aceea, puternic (re)generativă:
– o introducere într-o frază de tip relatare trecută + descriere („se afla acolo…”), un fel de „a fost o dată” mai sec;
– o enumerare a unor elemente din aceeași familie semantică (monede, arme, insecte etc.);
– poanta, care constă în relația dintre ultimul termen al enumerării și lexemul pula, care, la prima impresie, semnifică lipsa (un fel argotic-licențios de a spune nu, deloc, nimic… sau – mai degrabă – ioc, canci, nexam etc.). Însă efectul final-concluziv, „de poantă”, trimite la reinterpretarea în stil calamburesc a lexemului pula, în relație cu termenul „poznaș” al enumerării. De aici – injuria, care ține de varietatea manevrării vesel-invective a membrului sexual masculin: felație, (auto)masturbare, uneori practici sexuale aberante, înjosire simbolică, etc.
Am ales ca exponențial pentru categorie bancul legat de șilingi, vechea monedă austriacă dinainte de euro, ca o piedică în calea uitării monetar-numismatice, precum și, poate subconștient, în onoarea vienezului FREUD, al cărui studiu despre calambururi (1928) mi-a inspirat strădaniile aici de față.
Pentru a ilustra direct cele de mai sus, bancul-calambur „cu șilingii” sună cam așa:
• Și aveau acolo (în bancă): dolari, mărci, franci… șilingi pula!
(„dar nu aveau șilingi”, „șilingi ioc/canci/nexam”)… cu interpretarea vocabulei despărțite „și lingi” etc. :)
BAHTIN, Mihail, Franois Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și în Renaștere (trad. S. Recevschi), Univers, 1974
FREUD, Sigmund, „Der Witz und seine Beziehung zum Unbewußten” în Humor,1928
Câteva exemple:
• Și erau acolo (la fermă): viței, mînji, iezi… dar miei pula!
• Și erau acolo (la muzeu): săbii, suliți, buzdugane… dar scuturi pula!
• Și erau acolo (în poieniță): albine, buburuze, libelule… dar fluturi pula!
• Și erau (tot) acolo: gândaci, furnici, țînțari… dar muște pula!
• Și erau acolo (în pădurea aia): lupi, urși, pisici sălbatice… dar lincși pula!
• Și aveau acolo (la restaurantul japonez): surimi, tempura, sake… dar sushi pula!
• Şi erau acolo (în meniu): Cola, Fanta, Sprite… dar fresh pula!
• Tot acolo aveau Tuborg, Carlsberg… dar Skol pula!
• Și erau acolo (în rîu): carași, bibani, somni… dar crapi pula!
• Şi erau acolo (pe hartă) Timișoara, Bucureștii… dar Iașii pula!
• Şi erau acolo (în manualul de istorie) angli, celți, normanzi… dar scoți pula!
• Şi erau acolo (la nuntă) mirii, nuntaşii, lăutarii… dar naşii pula!
• Şi erau acolo (în dulap) vesta, vestonul, sacoul… dar haina pula!
• Şi erau acolo (la cinematecă) Hitchcock, Coppola, Spielberg… dar Lynch pula!
• Și erau acolo (tot în dulap) izmene albe, cenușii, mov… dar roz pula! (R.I.)
Variantă: Și a fătat cațeaua. Căței albi, maronii, negri… dar rozi pula! (R.S.)
• Ajunge Columb în America și întâlnește el aztecii, olmecii, incașii… dar maiașii pula! (M-A. I.)
• Şi aveau acolo (la bar) mojito, Cuba Libre, Bloody Mary… dar Mai Tai pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (în CV-ul lui Vanghelie), clasele 1-4, clasele 5-8… dar BAC pula! (Vasile)
• Bricul Mircea avea proră, avea catarge… dar pupă pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (la ţară) muşcate superbe în pridvoare şi în cerdace… dar în tinde pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (la Vatican) episcopi, cardinali… dar papi pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (la grădina botanică) pini, molizi… dar tuia pula! (Vasile)
Vasile
