Florin DumitrescuProiectul „Șilingi” tratează o temă de cultură populară mai puțin studiată: bancurile licențioase cu calambur.
Există o serie de bancuri-calambur, multiplu declinabilă și foarte productivă, a cărei țintă-poantă este înjosirea binevoitoare („luarea la pulă”) a interlocutorului.
Măiestria rapsodului scornitor și/sau zicător de bancuri este ca efectul comic să precumpănească efectul jignitor; cu alte cuvinte, destinatarul trebuie să rîdă de poantă, nu să se simtă insultat. Prin acest efect, de glumă care înghite/izbăvește injuria, bancurile-calambur de tip „șilingi” continuă și îmbogățesc tradiția injuriilor binevoitoare, festiv-carnavalești (BAHTIN, 1974).
Structura/sintaxa bancurilor-calambur de tip „șilingi” este simplă și, tocmai de aceea, puternic (re)generativă:
– o introducere într-o frază de tip relatare trecută + descriere („se afla acolo…”), un fel de „a fost o dată” mai sec;
– o enumerare a unor elemente din aceeași familie semantică (monede, arme, insecte etc.);
– poanta, care constă în relația dintre ultimul termen al enumerării și lexemul pula, care, la prima impresie, semnifică lipsa (un fel argotic-licențios de a spune nu, deloc, nimic… sau – mai degrabă – ioc, canci, nexam etc.). Însă efectul final-concluziv, „de poantă”, trimite la reinterpretarea în stil calamburesc a lexemului pula, în relație cu termenul „poznaș” al enumerării. De aici – injuria, care ține de varietatea manevrării vesel-invective a membrului sexual masculin: felație, (auto)masturbare, uneori practici sexuale aberante, înjosire simbolică, etc.
Am ales ca exponențial pentru categorie bancul legat de șilingi, vechea monedă austriacă dinainte de euro, ca o piedică în calea uitării monetar-numismatice, precum și, poate subconștient, în onoarea vienezului FREUD, al cărui studiu despre calambururi (1928) mi-a inspirat strădaniile aici de față.
Pentru a ilustra direct cele de mai sus, bancul-calambur „cu șilingii” sună cam așa:
• Și aveau acolo (în bancă): dolari, mărci, franci… șilingi pula!
(„dar nu aveau șilingi”, „șilingi ioc/canci/nexam”)… cu interpretarea vocabulei despărțite „și lingi” etc. :)
BAHTIN, Mihail, François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și în Renaștere (trad. S. Recevschi), Univers, 1974
FREUD, Sigmund, „Der Witz und seine Beziehung zum Unbewußten” în Humor,1928
Câteva exemple:
• Și erau acolo (la fermă): viței, mînji, iezi… dar miei pula!
• Și erau acolo (la muzeu): săbii, suliți, buzdugane… dar scuturi pula!
• Și erau acolo (în poieniță): albine, buburuze, libelule… dar fluturi pula!
• Și erau (tot) acolo: gândaci, furnici, țînțari… dar muște pula!
• Și erau acolo (în pădurea aia): lupi, urși, pisici sălbatice… dar lincși pula!
• Și aveau acolo (la restaurantul japonez): surimi, tempura, sake… dar sushi pula!
• Şi erau acolo (în meniu): Cola, Fanta, Sprite… dar fresh pula!
• Tot acolo aveau Tuborg, Carlsberg… dar Skol pula!
• Și erau acolo (în rîu): carași, bibani, somni… dar crapi pula!
• Şi erau acolo (pe hartă) Timișoara, Bucureștii… dar Iașii pula!
• Şi erau acolo (în manualul de istorie) angli, celți, normanzi… dar scoți pula!
• Şi erau acolo (la nuntă) mirii, nuntaşii, lăutarii… dar naşii pula!
• Şi erau acolo (în dulap) vesta, vestonul, sacoul… dar haina pula!
• Şi erau acolo (la cinematecă) Hitchcock, Coppola, Spielberg… dar Lynch pula!
• Și erau acolo (tot în dulap) izmene albe, cenușii, mov… dar roz pula! (R.I.)
Variantă: Și a fătat cațeaua. Căței albi, maronii, negri… dar rozi pula! (R.S.)
• Ajunge Columb în America și întâlnește el aztecii, olmecii, incașii… dar maiașii pula! (M-A. I.)
• Şi aveau acolo (la bar) mojito, Cuba Libre, Bloody Mary… dar Mai Tai pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (în CV-ul lui Vanghelie), clasele 1-4, clasele 5-8… dar BAC pula! (Vasile)
• Bricul Mircea avea proră, avea catarge… dar pupă pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (la ţară) muşcate superbe în pridvoare şi în cerdace… dar în tinde pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (la Vatican) episcopi, cardinali… dar papi pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (în pădure) bandiţi, briganzi… dar haiduci pula! (Vasile)
• Ce s-a întâmplat acolo (într-o republică din America Centrală) sună a revoluţie, a răscoală populară… dar a puci pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (la grădina botanică) pini, molizi… dar tuia pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (în grădină) compost, pământ de flori… dar mulci pula! (Vasile)
• Şi erau acolo (la brutărie) făină, drojdie… dar maia pula! (Vasile)
• Regele era foarte mândru de statuia în mărime naturală, din marmură albăstruie de Carrara, care îi întâmpina musafirii la intrarea în palat. Îl reprezenta, bineînţeles, pe el şi costase mii de franci. Dar era opera unui mare sculptor italian, chiar şi alţi regi erau de acord că face toţi banii. Într-o zi, scriu cronicile, un băiat de la curte a încercat să sugă praful de pe statuie cu un aspirator primitiv. Din greşeală, tânărul paj a călcat prea tare pe foalele din piele de bour şi tulumba infernală i-a scăpat din mână. Nasul statuii s-a rupt şi s-a făcut ţăndări pe caldarâm. Fireşte că regele a fost deosebit de mâhnit şi a căzut la pat, iar supuşii săi nu mai ştiau cu ce să-l oblojească, fiindcă până atunci fusese un rege OK şi era păcat să-l piardă. Chiar atunci, un sculptor şi mai italian a trecut pur întâmplător prin oraş şi a fost tocmit imediat să făurească alt nas, identic cu originalul sau chiar mai graţios. Slavă domnului!, au exclamat curtenii, sătui să-i ia regelui medicamente când ar putea să-şi cumpere ei ceva frumos pentru casă. Dezvelirea nasului a avut loc într-o seară călduroasă de august. Toată nobilimea ţării – conţi, marchizi, duci – era în curtea palatului, lăudându-l pe sculptor pentru migala cu care cioplise porii de pe nasul cel nou, mucul regal, ba chiar şi cicatricea căpătată când Majestatea sa a încercat să-şi tundă singur părul din nara stângă. Unii dintre înalţii oaspeţi veniseră de departe şi erau însetaţi, aşa că pajul s-a dus degrabă să aducă şampanie. Din cauza dioxidului de carbon din aer, dar şi a anemiei feriprive, a leşinat în pivniţă, printre butoaie, şi s-a trezit după exact 42 de minute. Când s-a întors, mai erau câţiva conţi şi un marchiz, dar duci pula la nas. (Vasile)