Înaintea erei antibioticelor, unul din puţinele tratamente reale pentru sifilis era să faci malarie. Un psihiatru austriac a observat că febra mega-nasoală pe care ţi-o dădeau frigurile de baltă omora toate spirochetele şi doar uneori şi pe tine – spre deosebire de sifilis, de la care crăpai sau o luai razna garantat când ajungea în ultima fază.
Gagiul a luat şi premiul Nobel pentru asta în 1927, după care a încercat să se înscrie în partidul nazist, dar nu l-au primit. Deşi le dădea oamenilor malarie intenţionat. Mamă, ce grea era admiterea la nazişti.
Zeci de ani mai târziu, chinezii au tatonat malarioterapia pentru infecţia cu HIV. N-am citit studiul, dar intuiţia îmi spune că n-a fost o idee prea grozavă.
Celălalt remediu pentru sifilis care funcţiona cât de cât în anii ’20 era cu arsenic.