Absolut toată educaţia sexuală

Clasa a 2-a

Prima oră de scriere în limba română. Frau G ne învaţă ce-s alea singular şi plural şi ne pune să repetăm, ca să le ţinem minte: sin-gu-lar, plu-ral. Jumătate din clasă zice “pular”. Chicoteli răzleţe printre ţâncii mai golani.

“Plural!”, insistă Frau G. Trei sferturi din clasă, prinzându-se de poantă şi căpătând curaj: “Pular!” Chicoteală generală.

A treia încercare. Frau G e încruntată şi un pic roşie pe sub pistrui. “PLU-RAL!”

31 din 32 de copii mâţâie spăşiţi: “…plural”.

Vasile: “Pular!!!”

Clasa a 4-a

Cu zeci de mii de lei în buzunar merg să-mi iau Best Games of ’99 de la bişniţari. Îi ţii minte, ăia de la Sfântu Gheorghe, de unde întorceau tramvaiele. Aveau de toate, de la kituri de Office până la maneaua obsedantă cu Cicalaca care abia ieşise.

Cum se întâmpla adesea, cutia conţinea în loc de Best Games of ’99 o arhivă gigantică de poze porno ruseşti. Toate în format GIF, în 256 de culori, cu un meniu cu efecte speciale, exact ca ăla de la CD-urile din Level.

Sexi Svetlana se dovedeşte mult mai instructivă decât Railroad Tycoon 2. Învăţ chiar şi alfabetul chirilic numai din meniul ăla.

Iau şi Railroad Tycoon 2 de la un coleg care nimerise Best Games of ’99 adevărat. Win-win. Двойная победа.

Clasa a 5-a

Printre primele ore de franceză cu madame V, care e şi diriga. Învăţăm Marseilleza, pe care o vom cânta săptămânal vreme de patru ani de zile până facem stres post-traumatic.

La un moment dat, într-o lecţie cu Fifi la fourmi, dirigăi îi scapă locuţiunea là-bas. Nu ştiu ce era în capul ei. Anumite cuvinte din franceză trebuie ascunse de copii.

Cineva chicoteşte. Privirea de acvilă a dirigăi îl înjunghie. Îl identifică repede pe vinovat şi începe să-l hăituiască.

“Nu văd ce-i aşa amuzant. Là-bas.”

Prea târziu. Mai multor copii li se bulbucă globii încercând să se abţină să pufnească.

“Là-bas dans l’armoire. Là-bas dans la cour.”

Explozie de hohote şi chirăieli.

Diriga pune mâinile în şold şi tropăie teatral. Hohotele şi chirăielile tac. Se aude musca. Apucă o bucată de cretă. O izbeşte de tablă: bonc. Dă drumul unui scârţâit care îmi îngheaţă oasele şi acum, când îl exagerez ca să ţi-l povestesc.

Când scârţâitul e gata, clopoţelul a sunat, clasa e goală iar là-bas pe tablă sunt cuvintele dirigăi:

AVEŢI MINTEA MURDARĂ, SPER CĂ NU ŞI SUFLETUL.

Clasa a 6-a

Epoca oracolelor. Cea mai cool fată din clasă reuşeşte să-l convingă pe cel mai cool băiat din şcoală – clasa a 8-a?, bogat, frumuşel, mr. popularitate – să-i completeze oracolul.

Rubrica e “zi-mi o melodie care ţi-a atins sufletul”. Una după alta, pe foaia dictando se înşiră mâţâieli balotate pe MTV de la boybandurile anului.

Mr. popularitate, lăbărţat pe trei rânduri, cu o grafie strâmbă, de om de la ţară care n-a mai scris ceva de 20 de ani:

PARAZIŢII TE SPAG LA BUCI

(Nu mai ştiu dacă R-ul lipsea sau era scris pe dos.)

Clasa a 7-a

Bănescu (actualul purtător de cuvânt al BOR) plecase de mult să se specializeze în ortodox-românism undeva în Germania.

Colegii mei ortodocşi sunt foarte nemulţumiţi de B, profa de religie care îl înlocuieşte. Cică arată mereu ca o măicuţă şi ia cam în serios treaba asta cu religia, faţă de Bănescu, care era de gaşcă.

Stăm de vorbă cu puştii de a 5-a care învaţă după amiaza în sala noastră de clasă. Bieţii de ei o au dirigă pe profa de religie.

“Şi, aţi făcut şi voi un Tanzabend?” (Adică o “serată dansantă” în nemţeşte, adică atunci când într-o seară de vineri avea loc în clasă un fel de discotecă şi te zbânţuiai pe Offspring sau te coiai să dansezi cu fetele pe blues-urile epocii.)

“Ba da, dar ne-a lăsat să punem doar muzică clasică şi Celine Dion. Şi a întors icoanele cu faţa la perete ca să nu vadă sfinţii cum s-au îmbrăcat fetele.”

Clasa a 8-a

Ultima oră – dirigenţie. Ăăăăăăăh, nu se mai termină ziua asta. Diriga e însoţită de o gagică într-un fel de halat, pe care nimeni n-a mai văzut-o niciodată. Ce dumnezeului se întâmplă? Ne caută de păduchi a doua oară într-un singur semestru? Ce-i cu acest abuz al autorităţilor?

Dar stai. “Băieţii sunt liberi să plece. Ora asta am dori să vorbim numai cu fetele.”

Ahh, tipa e de la un ONG sau de la o firmă de tampoane sau ceva de genul. Ne pierdem total interesul. Fetele se uită bosumflate cum dispărem unul câte unul, ţup, ţup. Mergem să ne jucăm Counterstrike 0,6 pe nişte Celeroane la 300 MHz într-un beci de lângă şcoală.

N-avem nici cea mai vagă idee dacă dup-aia a venit cineva să vorbească numai cu băieţii pentru că am mai ieşit din beciul ăla după vreun an jumate şi deja aveam bărbi.

Clasa a 9-a

Ştrengarul clasei e hotărât să-l încuie pe noul prof de bio cu ultima găselniţă din pagina roz a revistei Bravo.

“Dom’ profesoooor, ce-i aia cumurungus?”

În loc să clarifice confuzia, proful decide s-o amplifice. Calm, fără să întoarcă privirea de la mitocondriile de pe tablă:

“Un nor din care plouă.”

Clasa a 10-a

În curtea liceului s-a aciuat de ceva vreme un mare maidanez alb. I s-a spus Albuş. Era blând şi bleg şi avea capul lat.

Într-o dimineaţă, cineva a vandalizat câinele. Sau poate într-o noapte, pentru că bodega cu biliard de pe Dorobanţi deschidea pe la şase dimineaţa şi câinele era deja vandalizat când am ieşit noi de acolo să mergem la ore.

Deci într-o noapte nişte golani au scris cu albastru “pula” pe câine.

Eram convinşi că am băut doar o bere, dar când am deschis portiţa din spate să intrăm, l-am văzut pe mecanicul liceului cum alerga prin curte un dulău alb pe care scria cu albastru “pula”.