VasileAm încercat din răsputeri să n-am o părere despre incidentul cu mâzgăleli de la biserica ţuguiată din Balta Albă.
(O biserică frumoasă, de altfel, chiar miraculos de potrivită în contextul brutalist-păduros al parcului IOR şi cartierului dimprejur, pe care aş transplanta-o cu drag în centru, în parcul rezultat din demolarea Casei Poporului, dacă vreodată ne înţelegem să reparăm istoria.)
Da’ csf, am băut un rom, am o părere, e lungă, o scot pe masă, ţi-o arăt şi ţie. La o parte, farfurii, telefoanele oamenilor şi ce mai e pe masă.
Sigur, poate să fi fost un gest izolat de teribilism din partea vreunui boulean care chiar credea că ajută în vreun fel comunitatea gay sau era doar prăjit pe speiş intra-nazal.
În acest caz, sper din tot sufletul ca poliţia şi SRI-ul să-şi facă treaba (dacă îi lasă afară la joacă fam. Pian şi programul aglomerat al postărilor pe instagram) şi vinovaţii să primească pedeapsa corectă pentru distrugere – pe care sper că o primesc toţi diliii care desenează de-a-n pulea pe clădiri în Bucureşti. Nu-mi place desenatul pe clădiri pentru că nu mai am 15 ani şi pentru că clădirile sunt proprietatea cuiva.
Tot în acest caz, mi-ar fi plăcut ca părerea mea să se încheie aici şi acum.
Dar un act răzleţ de graffiti din partea unor derbedei nu justifică o izbucnire violentă, direct din manualul sovietic de agitprop, din partea purtătorului de cuvânt, presupus expert în comunicare, al celui mai mare cult din România. (Şi tocmai Bănescu, care înainte să plece la studii în Occident, preda religie la cel mai filo-occidental liceu din Bucureşti şi era perceput de copii ca un prof bun şi blând.)
Revărsarea asta bruscă de magmă iliberală m-a obligat să mă avânt să bănuiesc că Operaţiunea Scrie Măscăreli pe Biserică ar putea să nu fie ce pare a fi.
Poate mă înşel, dar cred că ceva măcăne.
Nu spun că e o înscenare ridicolă din partea unor agitatori destul de ageamii, dornici a) să-i ajute pe mulţii nepreocupaţi de temuta invazie progresistă să-şi aleagă mai repede o tabără şi b) să vină în apărarea dreptei credinţe, după clasicul model “ţi-am vărsat scrumiera pe covor, dar ce noroc că am un aspirator de vânzare”.
Doar avertizez că se aude un “mac, mac” şi, dacă nu-i de pe lacul roşiatic din apropiere, e totuşi posibil să fie nu chiar din biserică, da’ din mulţimea pestriţă de prieteni mai entuziaşti ai dânsei.
Poate spun prostii, dar măcăne fiindcă e un graffiti neverosimil.
Să zicem că potpuriul pigulit din burtierele RTV (BLM, LGBT, Antifa. Mai lipseau HAŞTAG REZIST, SOROŞ RULZ) ar putea fi plăsmuirea unei minţi de adolescent care n-are propriul televizor în cameră şi se uită la Ciutacu cu babacii. Da’ sloganul ăla, frate!
Da’ sloganul ăla obscur (pe care io nu-l mai auzisem niciodată, şi-s în cercuri destul de liberale) pare găsit pe goagle de cineva care a căutat “LGBT slogans” pentru că nu ştia nici unul.
Am căutat şi eu “LGBT slogans” pe goagle. Am ajuns din prima la lista dedicată de pe wiki, unde “Be gay, do crime” e singurul slogan ne-siropos. Că deh, nu poţi discredita pe cineva cu “Love wins”. Başca, singurul care sună malefic. Publicul ţintă sigur îl citeşte ca “ceva cu ghei şi crime”. Numai bun dacă vrei să… y’know.
Să vandalizezi ceva în Titan cu lozinca asta scremută e, vorba aia, ca şi cum te-ar aborda într-o zi bunică-ta cu “Hâţ, gionule, înoată chelutzu, mămică” şi alte chestii pe care nici măcar eu nu le înţeleg, încercând să intre în gaşca ta de tiktokări.
(BTW, dacă tot suntem conspiraţionişti, să fim până la capăt: un slogan în româneşte n-ar fi dat bine, că ar fi arătat că temuţii vandali sunt de-ai noştri. Normal că-i în engleză, e străin de fibra noastră dacică străveche, nu?)
Poate-s eu rătăcit, dar măcăne fiindcă noi n-avem tineret rebel LGBT-friendly.
Nu ştiu cine din lumea firavă a “progresismului” mioritic s-ar putea ocupa cu mâzgălit pereţii unei biserici doldora de camere de supraveghere, pe o stradă mare, într-o perioadă când, teoretic, dacă ieşi noaptea din casă te opreşte garda să te întrebe la propriu de sănătate.
Antifa-punkărul din lumea capitalistă, care aruncă molotoave şi răstoarnă tomberoane, există în România doar ca sperietoare în discursuri traduse prost.
“Derbedeii” noştri sunt ăia care se păruiesc prin metrou după meci şi se închină la Antonescu de trăia, pe ţărani îi onora (sau ceva care sună similar). Ăia care fumează maraciucă în faţa blocului şi văd o figură paternă admirabilă în Zelea Codreanu (întâmplător, ăla e echivalentul local al lui Che Guevara pe postere şi tricouri).
Profa de mate naşparlie, aia care în Vest ar fi comparată cu o “nazistă”, la noi e “comunistă”. “Soup Nazi” din seinfeldu’ românesc ar fi sigur “ciorbo-comunistul”. Nuş’ de ce. Poate-i ecoul deceniilor apuse, când ultima noastră dictatură reală îşi spunea “marxism” şi ne mâna în lupta cu bau-baul “fascist” – şi nu exact invers, ca în Vest, de unde vin coaliţiile pentru familie cu scenarii instant la plic.
Cert e că ăia care ies din mainstreamul derbedeilor şi capătă orice altă ideologie decât “Zelea bun, ceva-ceva-marxism rău” o fac tocmai pentru că-s nişte tocilari care au citit ceva undeva, fie şi pe internet, în loc să deseneze pereţi.
Să zicem că a apărut, aici în Titan, Rarisimul Derbedeu Progresist din Capitală™. Păi repet, să lansezi ditamai nucleara retorică şi să deduci o invazie a “progresismului” dintr-un pulărău cu un şprei (sau, dacă citeşti asta şi nu eşti de acord, dintr-un pulărău cu un blog) nu e onest. E ca şi cum aş spune io că Becali e întruchiparea “creştinismului”. Cred că i-aş provoca un disconfort lui Augustin din Hipona.
Cu un şprei roz, dintre toate culorile curcubelului… Deja îmi aminteşte de “useriştii” cu pantaloni decupaţi care patrulau prin Voluntari în campanie.
Poate n-am dreptate, dar măcăne fiindcă s-a iţit într-un context cel puţin nepotrivit.
Când scrii chestii pe pereţi? Când eşti nemulţumit de ceva. Ce s-a întâmplat în ultima vreme care să nemulţumească un ipotetic anarho-queer radical din Titan?
Păi, acu’ nici doi ani i-a trecut pe la urechi referendumul. Acu’ nici două zile, Europa unită i-a garantat libertatea. “Useriştii” (adică singura aripă politică în care licăre nişte progresism amărât) au fotolii, ministere şi ciolan. Dacă-i aşa un duşman redutabil, e suficient de deştept să ştie că vandalizarea unei biserici nu ajută câtuşi de puţin la PR. Dacă-i tălâmb, sigur nu şi-a acoperit faţa când mâzgălea, o să fie prins repede, am scăpat de el şi toată această discuţie e futilă.
Cui îi convine însă de minune scenariul “derbedeii LGBT ne sluţesc patrimoniul”? Cui prodest, cum ar fi zis bunicu’?
Lu’ Gică Simion, care s-a rostogolit la faţa locului mai rapid decât băiatul cu pizza, poate-poate fură 15 minute sub reflector? Vezi că a rămas Moldova nepăzită.
Subteranei de daci verzi şoşofili anonimi care organizează sub nasul nostru, pe toate canalele socialmedia, o “revoluţie” anti-sistem, anti-străini, anti-păgâni, anti-reptilieni, anti-măşti, anti-vaccin, anti-UE, programată de câteva săptămâni pentru 20 martie, fix post-ziua teribilului afront la adresa însăşi fibrei neamului românesc?
Ăştia-s ceva mai mulţi, clar mai pricepuţi la scris pe ziduri şi au mai mult de câştigat din acest incident. Numa’ zic.
Că veni vorba, poate mănânc căcat, dar măcăne fiindcă “reacţia rapidă” a fost de-a dreptul soldăţească.
Când cineva loveşte în – literalmente – ce-ai mai sfânt, eşti oleacă buimac, nu? Măcar o după-amiază, aşa? Convoci nişte comitete şi comisii? Celulezi o celulă de criză? Draci.
Până şi eu am stat o zi să-mi cântăresc părerea, şi nu-s formator de altă opinie decât a mea şi poate a lu’ mama, dacă citeşte asta.
Cu câtă iuţeală te-ai adunat, internetule “conservator”, de la A la Basilica la Sputnik la Z – şi cu ce cuvinte forţoase (“atacul murdar”, “progresiştii pro-homosexuali”, “nucleul ideologic LGBT”, “neomarxişti”) – ca să condamni o nenorocită de mâzgăleală pe pereţi!
În cel mai bun caz, m-aş fi aşteptat la “am luat act şi redactăm o diatribă” şi p-ormă mâine dimineaţă venea diatriba. Dar nu, diatriba a venit parcă înaintea ştirii că s-a mâzgălit o biserică. Zici că era deja pe ţeavă, gata să puncteze fiecare duşman imaginar cu înfiorătoare precizie. Zici că… of vasile iar ai băut din puţul paranoiei.
Nu că n-ar fi fost ocazii să lanseze diatriba mai demult. Păi, taica popa, când a răsărit mâzgăleala cu “jos cu sataniştii care ne conduc” pe 9000 de case de oameni din Bucureşti, unde erau vajnicii apărători ai pereţilor?
Unde erau atunci păstorii lui peşte prăjit să le explice graffitelnicilor pravoslavnici că Sfântul Sinod nu a stabilit încă că am fi conduşi de satanişti? Să-i mustre şi p-ăia că-s “personaje care nu sunt obişnuite să ţină în mână o carte, ci doar un şprei […]”?
Câteva staţii mai încolo de biserica ţuguiată, în acelaşi cartier, e Biblioteca “Liviu Rebreanu”. Ce-i drept, o cutie urâtă de termopan. Dar un lăcaş de cultură care stă cu graffitiul pe el de luni bune. Mâzgălit de buni creştini, presupun, că io n-am nimic cu sataniştii, nici cu ăia care ne conduc, nici cu ăilalţi. Cărţile alea nu meritau şi ele apărate?
Sau, vorba însuşi Patriarhului, comunismul era bun până l-a jignit pe sfântu Dumitru?
Toate aceste măcăneli mă sperie, o să visez numai raţe la noapte.
Cum am scris mai devreme, sper să fi fost un gest real de teribilism din partea vreunui cârlan care credea că ajută în vreun fel comunitatea gay (protip: n-ai ajutat, hombre) sau era doar psihedelit pe krokodil intravenos. Sper să fie prins, legăturile lui cu blugii şi muzica de jazz dovedite rapid, trimis la reeducare prin măturat un pic IOR-ul.
Şi mai sper să-şi ia Bănescu o săptămână-două de Athos and chill. Tuturor ne-ar prinde bine oleac de plajă şi un daiquiri.
Uite, io n-am mai avut un concediu real de doi ani jumate şi încep să văd conspiraţii. Ce faci cu viaţa ta, vasile.
