Cam aşa a fost la vernisajul Utopia Balcanica: Ceva Pop-Up Expo Chestie (la Hidden)

Oh wow, a trecut aproape o săptămână şi n-am pus nimic pe blog de acolo. Ce lepră sunt.

Da, ştiu, în primul rând te întrebi ce m-a inspirat să îi dau primei mele expoziţii individuale acest nume deştept, fantezist şi criptic.

O să explic aici: Ceva, fiindcă e mai mult decât nimic. Pop-up, fiindcă vasile e spontan şi tânăr chiar dacă îl doare spinarea din 2012. Expo, fiindcă să pronu tot cuvî e plicti. Fac o excepţie când ajung la Expoziţia 69, hăhă. Iar Chestie e pentru ritm. Dies iræ! dies illa / Stabat mater dolorosa / Ceva pop-up expo chestie. (Tetrametru trohaic, dacă accepţi să citeşti céva ca pă hârtia Zewa.)

În spatele numelui se ascunde întâmplarea adevărată: că vinerea trecută, incinta umbroasă a lui Hidden a primit o veritabilă (mini-) hoardă de prieteni vechi şi noi, care au năvălit toţi să vadă bartai pinacoteca de mâzgălelile mele inepte, agăţate pe nişte simeze pentru aproape prima dată. Şi chiar şi pe mine.

Înainte de mulţumiri, scuze:

Îmi pare rău dacă a fost nevoie să te chiombeşti la desene, dar chiar nu voiam să le fac mai mari pentru că desenele mele nu urlă – desenele mele numa’ îţi dau coate şi chicotiţi împreună în ultima bancă.

Sorry şi dacă am fost oleacă crispat, dar de la 3 oameni în sus e o situaţie socială iar situaţiile sociale îmi dau anxietate. Naşpa şi că n-am apucat să povestesc & ciocnesc cu tine atât cât mi-aş fi dorit, dar ne mai găsim noi în oraşul ăsta minuscul.

După scuze, mulţumiri:

Mulţumesc că ţi-ai rupt din timp ca să admirăm împreună lucrări de valoare încă neestimată, precum Ce E O Sarma sau Hăhă Anus.

Mulţumesc şi dacă ai fi venit, dar erai în concediu taman atunci, sau obosit după o zi grea la corporaţie. Sau pur şi simplu n-ai aflat, fiindcă şi io am fost (poate prea) discret cu promovarea, de stresat că nu ştiam ce o să iasă. Viul grai a bătut şi el până unde a putut. Dar a bătut ceva!

Îi mulţumesc lui Alex Drăghici (frontmanul Islaz) pentru ora de cobză ca pă Vlaşca, plasată strategic între ora de uitat la desene şi orele de rărit berea din frigiderul stabilimentului până târziu în noapte când ne-a dat Mihai afară că voia şi el acasă ca omul. À notre santé.

Sandra mi-a făcut poze de rock star, Maria a ţinut o scurtă alocuţiune, Elie a scris ceva drăguţ, CĂTĂLINA MI-A CROŞETAT O PUPĂZĂ. Printoteca a avut grijă să fie gata printul în timp util. Suntem, practic, un sat de ştrumfi.

Mulţi prieteni au pus story-uri pe insta. Şi mai mulţi prieteni s-au hlizit autentic şi au prăduit abţibildurile cu Nasfuratu şi cu Odiseea spaţială. A fost chiar cool.

Data viitoare o să fie bigger, better, şmecherer.

Poate chiar la Cluj.

Dacă ai chef să dai o raită, desenele rămân pe pereţi până prin august.

Adică la Hidden: The Social Space, în Doamna Chiajna nr. 26. Mai dau eu un semn pe reţele înainte să mă duc să le strâng. Pe urmă, dacă vrei şi tu un vasile rar, frumos încadrat de o ramă de 6 lei de la ikea, ediţie ultra-limitată ŞI semnat pe deasupra, scrie-mi şi găsim o soluţie.

În weekend rămăseseră acolo şi nişte stickere dar nu garantez.

La cererea nimănui, şi mai multe poze. (Alea mai ne-profi sunt făcute de mine.)