VasileDe vreo săptămână, pe cel mai bătrân colţ al Pieţei Muncii a răsărit o döner-lokantă turcească. Nimic pe internet despre ea, încă, dar scrie mare că se cheamă Marmaris, deci s-aaar putea să fie un spin-off al brutăriei cu acelaşi nume de pe Fundeni.
Dacă n-ai ghicit locul din prima, e parterul clădirii vechiului cinematograf Vergu, poate cea mai bucureşteană clădire din Bucureşti şi cu siguranţă una dintre cele mai abuzate. Unde a fost ultima dată covrigăria Nepotu, de unde nu-şi lua nimeni covrigi niciodată, nici măcar bunicu.
Păi cum să nu-ţi vină să intri, pe sub hăţişul ăla de cabluri, într-o şaormărie proiectată de Marcel Iancu în stilul art deco în 1939.
Hehe, iar ŞUGUIEŞTE vasile – dar io chiar cred că părintele nr. 2 al dadaismului ar fi iubit designul ăsta vernacular, spontan, fauve, darwinist al bombelor turceşti, născut nu din mintea unui grafician cu şcoală ci direct din iubirea între tulumba de carne şi literele din Word ’97.
Înăuntru sunt mese şi scaune şi oameni care molfăie paşnic – toate astea-s de regulă un semn bun. Şi e curăţel, dar mai vedem peste o lună.
Am ajuns cam târziu pentru mâncarea gătită (e aproape seară), dar oricum sunt chitit să inspectez dönerul, că de ăla cam duceam lipsă în vecinătăţile astea. Pe băţ se roteşte guvernamental ceva care nu-i tocătură dubioasă, deci prind curaj.
Cer o vită la chiflă şi primesc această monstruozitate, aparent căzută de la etajul 14 după ce a insultat un dictator.
Dar, în realitate, de dimensiuni rezonabile, amestecată bine cu cleştele şi foarte echilibrată, mai ales după ce am îndesat componentele înapoi în chiflă cu prima furculiţă care mi-a ieşit în cale.
Carnea e fragedă, prietenoasă, suficient de grasă şi nu exagerat de sărată (ALILUIA). Sosurile de curry & usturoi sunt alea de pe toate drumurile. Varza, salata verde şi ceapa sunt decent de proaspete. Cartofii prăjiţi – n-am apucat să-i refuz – sunt moi şi dulci, cum îi stă bine cartofului de şaormărie.
Pâinea? O chiflă rustică, lată, scobită (ce-or fi făcut cu restul de miez? câtă salată de icre să lungeşti?), elastică şi foarte satisfăcătoare, chiar dacă n-a sărit din cuptor chiar adineauri.
Nu-i deloc cea mai instagramabilă şaormă în cea mai instagramabilă bombiţă în cea mai instagramabilă casă, dar merge. E ca oraşul din jurul nostru.
Auzi, ştii ceva, e o şaorma la colţ când ai şoareci în burtă, nu lansarea noului samsung flipabil în lanul de lavandă. N-o mai poza, că dai pe tine.
Am reuşit să nu dau pe mine decât un pic, am plecat sătul şi cu 35 de lei mai sărac, mi-a plăcut, nu pot să nu ţi-o recomand.
Am sărbătorit peste drum, cu o vafă de la Beriozka. (Orezul cu lapte şi/sau smochinele în sirop din galantar ar fi fost, deja, prea mult. Alea din urmă au încercat din răsputeri să mă momească. Data viitoare le dau numărul meu de telefon.)
Marmaris Döner Kebap Burger şi Mâncare Gătită Etc. se află pe colţul istoric al pieţei Muncii (azi Eudoxiu Hurmuzachi, alaltăieri Bariera Vergului), Basarabia cu Mihai Bravu, unde era covrigăria. Aproape de prietenii vietnamezi. N-am găsit-o nicăieri pe internet, dar las aici un link dacă apare.