N-om avea noi la Bucureşti mare. Nici munte. Nici grădini luxuriante, nici turnuri de sticlă până-n cer. Nici autostrăzi cu zece benzi, nici aeroporturi cu Dreamlinere, nici poduri peste canioane, nici tuneluri tăiate...
Dragnea, care are doar în Alexandria o casă de 26 de ori cât apartamentul meu de om cinstit, pe un domeniu cât parcul Ioanid, cu piscină şi terenuri de tenis şi (probabil) heleşteu pentru crocodili? Acel Dragnea...
Sună ca când aveam şapte ani şi îl descopeream pe "Alupigus" sau bancul ăla cu "mut fuşte". În cel mai bun caz, te duce cu gândul la zootehnie, pentru că monta e ce fac animalele când se împuiază.
Imaginaţi-vă strada pitorească a copilăriei mele. Cartier renumit, case din interbelic, copaci de o sută de ani care se usucă şi cad pe maşinile oamenilor, instalaţii din epoca victoriană care put şi se strică. Ah, şi...