N-om avea noi la Bucureşti mare. Nici munte. Nici grădini luxuriante, nici turnuri de sticlă până-n cer. Nici autostrăzi cu zece benzi, nici aeroporturi cu Dreamlinere, nici poduri peste canioane, nici tuneluri tăiate în stâncă.
N-om avea noi la Bucureşti asfaltul cel mai trainic. Nici parcări etajate, nici trenuri care vin la timp, nici rasteluri de biciclete sau trotuare pe care să te plimbi în voie. Nici tramvaie de dincoace de ’89, nici automate de bilete sau ecrane luminoase care-ţi zic cât mai ai de aşteptat. Nici troleibuze necârpite cu scotch sau metrou în Drumul Taberei. Nici loc pe peron la opt dimineaţa sau la şase după-amiaza.
N-om avea nici primari cinstiţi. Nici coşuri de gunoi neincendiate, nici cabluri îngropate, nici pavele care se îmbină cum trebuie, nici copaci sănătoşi.
Nici dezinsecţie, nici deratizare, nici deszăpezire.
N-om avea noi la Bucureşti canale romantice cu gondole şi vaporaşe, nici palate imperiale care-ţi taie răsuflarea, nici muzee cunoscute în întreaga lume. Nici scriitori de Nobel şi nici universităţi în top 500. Nici spitale în care să ai încredere. Nici fortificaţii impunătoare, nici relicvele misterioase ale vreunei civilizaţii antice.
Nici măcar ţigări ieftine sau droguri legale. Unii ar putea spune că n-avem nimic.
Şi totuşi –
Am crezut ca e un nou născut infasat acolo…
Nu sunt ce ai zis tu mai sus, dar este DRAGOSTE!
Unde gasim asemenea monstru? Intreb pentru un prieten. :D
Scrie pe ambalaj :)
(*e enormă, dar unii o consideră proastă. Mie-mi place, e şaorma aia clasică, litoral 2000)
primul meu gand cand am vazut poza a fost ca ai pus-o pe cantar cu tot cu ambalaj :))
nu iese alimentara din om asa usor