1995. Prima zi de şcoală. Simt în oase că o să primesc un ou Kinder. Nici măcar n-au să mă capseze maidanezii din capul străzii, pentru că şcoala e la mama huciului, în Romană, şi mergem cu maşina. Sunt en-tu-zi-ast.
Relaţia noastră şi a Europei cu turcii e complicată de vreo mie de ani, dar trebuie să fi stat foarte mult închis în casă ca să îţi închipui că n-avem afinităţi muzicale cu ei.