Am întâlnit şi români fericiţi. Numai că-s câini

Cu siguranţă vă mai aduceţi aminte de cârnaţul de 2 kilograme pe care îl ofeream întru adopţie în luna noiembrie, că i-aţi dat o căruţă de like-uri şi într-un final cea mai curajoasă dintre voi l-a luat acasă. Aseară l-am revăzut: a devenit un dulău tocmai bun de luat la stână sau mai degrabă un fel de coiot tocmai bun de ţinut departe de stână.

Dar mai bine să-l lăsăm pe el să ne pună singur la curent cu situaţia.

Salut, mă cheamă Gavroche.
Acum şapte luni încăpeam într-un coş
precum Moise când plutea printre trestii.
Da’ dacă crezi că şi eu mă ocup cu chestii
de mare nobleţe şi rafinament
ca scrisu’ de zor la vechiul testament
sau extragerea evreilor din Egipt,
te-ai fript.

Mie-mi place să alerg, să zburd
să stârnesc praful, să urlu în gol
de zici că-s pur-sânge mongol
sau cel puţin jumătate kurd.
Şi-mi mai place să rod biscuiţi
c-o poftă care aminteşte de huni sau de sciţi:
o pungă-ntreagă pentru mine numa’,
ca când mâine-ar veni foametea şi ciuma.

Când mai cresc (teoretic sunt încă bébé)
vreau să mă fac controlor pe RATB:
felul în care compostez tot ce mişcă
va fi apreciat de toţi pasagerii din brişcă
şi vai de ăla care face blat,
că are s-ajungă direct la reasamblat.
Pân-atunci mă antrenez – cum se zice, îmi fac mâna –
capsându-mi stăpâna.

Şi dacă la taxat bilete nu-mi primesc curiculu’
sau mă discriminează pe bază de sex,
nimic nu mă-mpiedică să schimb vehiculu’
şi să-mi încerc norocul la Metrorex.
Acolo se scurmă constant
la noi magistrale pentru materialul rulant
iar eu sap mai ceva ca un popândău, hau!,
cu alte cuvinte, am know-how.

Uneori mă gândesc la căţeii de fiţă
care n-ar rezista nici o zi pe maidan:
când latră, parcă guiţă
şi când muşcă zici că sug Mentosan.
Nu, nene! câine-i singura mea rasă,
din tată coiot şi mamă şacală;
despre mine până şi doctoru’ Casă
poate spune că-s lupus fără-ndoială.

(Pe-această cale mulţumesc Nicoletei
căreia-i molfăi – as we speak – mânecile jachetei
în semn de apreciere canină,
căreia-i umplu de lumină
fiecare cotlon al locuinţii
când îmi strălucesc de curăţenie dinţii
şi care mă spală, dacă stau cuminte,
de fiecare dată când forez după zăcăminte.)