VasileIo-s super ocupat zilele astea dar nu puteam să nu-i dedic o odă lui Eduard “Trololo” Hil, care ne-a părăsit astăzi, la vârsta de 77 de ani frumoşi.
Eheu fugaces, Postume,
labuntur anni! eheu!
acu’ serios, fără glume,
io mă cac pe lira ta, Orfeu.
C-o forţă care-ar face ţăndări zece veceuri
instalate unul peste altul.
Păi unii se screm până fac AVC-uri
să desluşească adâncul şi înaltul,
unii caută toată viaţa
pătimaş, febril, până când într-o zi crapă
şi abia au atins suprafaţa
subţire ca o foaie de ceapă
a ceea ce poate fi aflat despre om,
despre pom, despre atom şi despre mai câte! –
săracii. Până văd monocrom
şi feţele li se fac mici şi urâte.
Şi intră din senin nu un corifeu,
ci individul ăsta obscur
(insist, Orfeu:
băga-ţi-ai-o-n cur
de liră şi curu-n alt cur după aia!),
aruncă un ochi peste toată hărmălaia
şi zice “mă numesc Eduard Hil, bariton sovietic
(dintre toate naţiile…) –
şi-am strâns la un loc tot ce-i frumos şi poetic,
muzele, ondinele, graţiile
din întreg univer-”
şi brusc le scoate de la rever,
făcute ghem, de dimensiunea unei nuci,
c-un aer de “pula mea, mare scofală,
e un fel de biluţă de muci
filosofală“.
“Puteţi constata cum încap,
cinstită adunare auditorie,
în şapte foneme puse cap la cap
milioane de ani de istorie.
Mii de vieţi jertfite-n al omenirii templu
pe diferite altare
(cum ar fi, de exemplu,
al picturii sau al biologiei moleculare).”
La un semn, biluţa se desface, poc!,
sub privirile a sute de savanţi şi poeţi
care se aflau atunci în acel loc
(şi ale celor care urmăreau pe interneţi
evenimentul, de acasă),
într-o silabă tro
ceva mai tăioasă
şi încă două lo.
Morţi sunt toţi zeii!,
am văzut şi io, care mă uitam pe gaura cheii.
Acum mulţimea pleacă să-şi vadă de treabă
zicând “ce mişto –
o silabă, a doua silabă şi-nc-o silabă.
Tro lo lo.”
daca moare si Rick Astley imi iau zboru pe Uranus
…si RIP Eduard Khil ca se cuvine
S-a dus şi Ilie Iorga de la Taraf, şi trololo guy… lumea îi brusc mai tristă.
@Vlad o să-l avem pe gagiul ăla cu ‘what what in the butt’, am uitat cum îl cheamă.
@Roxa încet, încet ajung la concluzia că toată lumea moare la un moment dat. S-a cam zis cu planurile mele să fracturez gazele de pe satelitu’ lu’ Saturn în anu’ 2525 ca să am şi io un venit sigur.
Singura lui vină e că are o mutră cumplită de om nou sovietic. În rest, vocea e superbă.
in sfarsit o veste buna! nu potzi zice ca nu si-o meritat-o. plm, cam tarziu da e bine si acuma. de si-ar chema si tovarashii de natzie dincolo de uranus ori unde plm si-o fi fracturat neuronu.
“I love it,” Khil said. “People [are\] doing parodies, having fun. It unites them.”
*sniff* *sniff*
http://www.youtube.com/watch?v=gkfVdrtLcRs Cred că aveţi nevoie de asta.
Eu am alta teorie: astea erau singurele secvente de foneme acceptate sigur de cenzura, in mod automat. Orice altceva trebuia sa treaca printr-o mie de filtre. Omul poate n-o fi avut relatii, dar voia sa se lanseze rapid, sa nu mai stea dupa cenzori.
Am putea glosa infinit pe marginea posibilei semnificatii subversive pe care ar avea-o de fapt „versurile” – poate a ales onomatopeea tocmai ca sa semnaleze cat de gatuit era de cenzura si cat de stranse erau interdictiile. Dar, din pacate pentru elanul meu speculativ, contra-argumentul a fost deja formulat mai sus: cu mutra asta nu poti sa fii revolutionar nici daca te duci in fata guvernului gol cu o mitraliera si cu o reproducere dupa statuia libertatii.
Anyway, misto poezioara, aferim.