Utopia Balcanica

Pentru o elecţie puternică şi susţinută

Mă doare-n pix de hala Matache şi nu cred că umblatul pe bicicletă e soluţia magică decât pentru un cur ferm. Dar am să votez, ca tot onlainul, cu Nicuşor pentru primăria generală.

Nu fiindcă aş avea vreo speranţă (că câştigă, că dacă câştigă transformă rata de Chitila în S-Bahn, că a cercetat la institutu’ de matematică formula căţeilor vagabonzi etc.), ci fiindcă nu vreau să desenez iar o puţă din ştampile pe buletin.

Păi nu ştiu alţii cum sunt da’ când îl aud pe domn doctor fonfăindu-se în interviuri (cu umor, ce-i drept) că cât îi el de independent şi cinstit, simt ceva aşa, ca cum ar veni şi m-ar ciupi în mod chirurgical c-o pensă ruginită de acea încreţitură a lobului frontal responsabilă pentru “pe bune, coaie?”.


Cât despre o alternativă pedelistă la domn doctor, aceasta nu există. Adică există, da-i Prigoană. Faţă de falnica mustaţă a căruia cu toţii nutrim un profund respect, da’ am o vagă suspiciune că excelenţa sa are deja suficiente îndatoriri ca familist şi om de cultură ca să-l deranjăm cu cîcaturi ca capitala. Trololo.

Restul e cuvioşenie.


Păi cum să ţin cu arabii împotriva lui Iisus?


Votez cu ei dacă ăla-i un grătar de mici.

La sectoare nici nu vreau să mă mai gândesc.

Prefer să închid ochii şi să îmi imaginez că Bucureştiul e împărţit în căluţi.


Hienele şi coioţii, împreună întru sucţiune din buzunarul TĂU!

Cu sau fără legătură cu cele de mai sus vin şi eu cu o rugăminte la voi: pentru Consiliul General, votaţi cu federaţia comunităţilor evreieşti. Nu pentru că-s eu prietenul lor, ci pentru că au trei candidaţi artişti. Oraşul are nevoie de artişti. Oraşelor le plac artiştii. Candidează:

Erwin Şimşensohn, şeful comunităţii din Bucureşti, de meserie regizor de teatru şi TV, economist, amator de poker, l-a jucat pe Einstein în “Garcea şi oltenii”. Cred că vă daţi seama că nu e un individ lipsit de simţurile humorului.

Voicu Rădescu, excavatoristul (şi poloistul) care a excavat ce-a excavat până când a construit cu sudoarea frunţii o afacere de succes cu jazz şi teatru, Green Hours.

Şi Attila “A.G.” Weinberger. Numa’ după nume îţi dai deja seama că românii au nevoie de el. Unde mai pui că Bucureştii chiar sunt genu’ ăla de oraş care face să te apuce un blues.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net