VasileNu obişnuiesc să fac politică pe blog, mai ales că risc să-mi alienez cititorii (pesemne că sunt printre voi mulţi socialişti bine intenţionaţi), da’ o dată la o mie de ani permiteţi-mi câte o alunecare precum cea care urmează. Mai ales că, fiind atât de persecutaţi, am ajuns să dialogăm despre statul minimal numa’ cifrat, în manele şi etno.
Mai jos vom studia una dintre binecunoscutele Teze de pe Taraf ale profesorului Sandu Ciorbă, un atac la adresa welfarismului contemporan încriptat (ce ironic!) într-un dans al oamenilor năpăstuiţi, inspirat din folclorul foştilor robi de pe moşii.
“Ia de-aici că n-ai servici.”
De-a lungul întregii sale disertaţii, Ciorbă face referire în mod insistent la ajutorul de şomaj şi venitul minim garantat, două măsuri specifice statului asistenţial, punându-le la îndoială eficacitatea şi oportunitatea.
“Dar ai grijă să nu pici, dacă tu vrei să te ridici, dar ai grijă să nu pici.”
Ciorbă observă că, în comunităţile care introduc măsuri de asistenţă socială precum cele amintite mai sus, productivitatea totală are tendinţa să scadă iar parazitismul să prolifereze. (Wall Street Journal notează cazul insulei din Grecia unde 1,8% din locuitori – de 9 ori media europeană – figurează în acte drept orbi. Majoritatea au obţinut certificatele fraudulos, pentru a beneficia de indemnizaţii.) Statele în curs de dezvoltare (care vor să se ridice), unde corupţia este larg răspândită în rândul birocraţilor, vor întâmpina cele mai mari dificultăţi dacă adoptă măsuri cu caracter asistenţial.
“Nu te da şi nu te da, că se rupe plapoma.”
Privind în perspectivă, Ciorbă avertizează asupra momentului când plapoma, aşa-numita “plasa de siguranţă” socială, se va prăbuşi sub povara unui număr tot mai mare de asistaţi. Individul prevăzător, avertizează manelistul, trebuie să ştie să recunoască o astfel de schemă piramidală şi să nu se dea (să nu se lase atras în ea), alegând mai degrabă să facă investiţii personale pe termen lung, în acţiuni, metale preţioase, obiecte de artă sau proprietăţi imobiliare.
“Stai aşa, nu te-ambala, vai.”
Colapsul statului asistenţial nu trebuie însă aşteptat cu teamă, spune Ciorbă. Ca şi Nozick, manelistul sugerează că statul minimal care ar urma să-l înlocuiască ar putea oferi fiecărui individ libertatea de a dispune de proprietatea sa şi, implicit, şansa de a îşi atinge potenţialul de dezvoltare personală.
“Da’ vai săraca, săraca, da’ ce lapte acru mi-o dat, şi zamă de porodici.”
Birocraţia caracteristică welfare state-ului face ca până şi alimentele distribuite păturilor de jos prin programele de asistenţă socială să ajungă la destinaţie la mult timp după expirarea termenului de valabilitate, fiind alterate şi, în cazul laptelui, acre. Drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, sugerează Ciorbă. Un alt aliment perisabil, distribuit deseori prin intermediul magazinelor de tip economat, este bulionul (zeama de porodici), perceput şi el drept acru.
“Da’ vai săraca, s-a-mbătat.”
Succesul democraţiei sociale în statele nordice i-a făcut pe mulţi, adaugă Ciorbă spre sfârşitul tezei sale, să uite că aceasta nu s-ar fi putut manifesta în absenţa unei economii solide, rezultatul a secole de tradiţie capitalistă şi etică protestantă. (Merită menţionat că infrastructura industrială a ţărilor scandinave a fost foarte puţin afectată de cele două mari războaie ale secolului douăzeci.)
“Că-i geloasă pă bărbat.”
În încheiere, Ciorbă o parafrazează pe Margaret Thatcher (“They would rather the poor were poorer, provided the rich were less rich”), amintind că succesul pe plan economic al marilor întreprinzători (simbolizaţi de vânătorul preistoric, bărbatul) stârneşte deseori invidia reprezentanţilor stângii.
O incercare onorabila a autorului de a identifica in opera lui Sandu Ciorba niste probleme omniprezente atat in societatea romaneasca cat si in dezbaterile politice de la nivelul UE.
Totusi tin sa il contrazic pe critic si as dori sa mentionez ca opera domnului Ciorba face referire la o alta problema strigenta a societatii contemporane: emanciparea femeii. Practic Sandu Ciorba plaseaza femeia intr-o pozitie sociala derizorie (lipsita de independenta financiara si macinata de invidie fata de barbat, care este sursa de venit a gospodariei).
Incercarile disperate ale femeii de a-si depasi conditia casnica si de accesoriu sexual nu fac decat sa starneasca mania sotului, care face demersurile necesare pentru a ii aminti femeii care este locul acesteia intr-o familie cu valori traditionaliste si depasite. De asemenea, acel “vai, vai, vaaaai” precum si indemnul “stai asa , nu te-ambala”, nu fac decat sa desconsidere eforturile de emancipare pe care femeia le initiaza.
Pe scurt, cred ca mai degraba opera lui Sandu Ciorba este menita pentru un curs de Gender Balance si nu pentru unul de Macroeconomie.
Dar ţi-ai pus problema că lucrarea acad. prof. dr. Sandu Ciorbă ar putea fi menită pentru două cursuri?
Asta înseamnă geniu!
Admit ca este posibil ca lucrarea in sine sa poata fi analizata din mai multe perspective. Probabil ca o clarificare definitorie ar veni chiar din partea ilustrului erudit acad. prof. dr. Sandu Ciorba.
sandu ciorba e manelistul meu preferat alaturi de florin salam:)
@Razvan acad. prof. dr. Ciorbă cîntă cu Narcisa la un congres de botanică. Nu poate fi deranjat momentan.
@petrov mie salam îmi place mai puţin, nuş’ de ce, adică bravo lui că poate să cînte şaişpe ore fără pauză, da’ mi se pare că se ia prea în serios. Nu l-aş vedea avînd umor sau chestii de genul, ca un Ciorbă sau un Guţă.
ai chef de discutii sterile? in primul rind in romania nu exista dreapta si stinga. Exista doar partidu´securist si cel comunist care se succed in a jefui prostimea.
global daca ne uitam cine cit a profitat din banii de impozite imi iese:10 la 1 in meciu´ banci/concerne vs pulime. deci minimal, minimal da´si pt catei
Am o vagă senzaţie că nu ăsta e scopu’ articolului de mai sus, ci amuzamentul.
in ultima vreme am foarte intensiv de´a face cu o proasta si uite si dovada ca´i si contagioasa. a se scuza, dupé posibilitaturi!
Nema problema! Pentru discuţii serioase (şi sterile) există atîtea locuri pe interneţ…