Foarte uşor de identificat pe panoplia asta de mai jos.
Foarte uşor de identificat pe panoplia asta de mai jos.
Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.
Să zicem că Nelu i-a dat Iuliei o sută dojdă mii să-şi ia ţigări. (Mă rog, Nelu i-a dat Iuliei o sută dojdă mii să îi ţină bine şi ea şi-a luat ţigări, da’ hai aşa, de dragul memei.)
N-a venit fiindcă e în excursie la moaşte. Nicki Pelerinaj.
Dacă şi tu ai folosit cel puţin o dată cuvântul colivă într-o discuţie la cafeluţă, probabil a doua zi ţi-a servit şi ţie Zuckerberg spamul ăsta cu colivă la cornet şi ai ridicat vesel o sprânceană.
Cu toţii am încercat sentimente nebănuite lecturând povestea emoţionantă a pisicuţei din Eforie şi alte snoave totalmente credibile de pe facebookul celui mai iubit minister de interne din România. Dar câţi, oare, am...
Neoliticul a fost o perioadă înfloritoare pentru cofetarii amatori. Dacă ţineai fursecurile prea mult în cuptor şi deveneau tari ca piatra, le şlefuiai un pic şi aveai un set nou-nouţ de capete de săgeată cu stafide.
ba vasile, tu stii ca io aproape mi´am luat calificativu´de neungur de la un budapestan din cauza lu´desen animal franciez? in anii 80 m´am uitat la bulguri si in anii 90 la pornache namtzesc, de unde plm sa stiu cum au tradus ungurii strumfii. omu´n´avea nici o taina, nu stia de gárdonyi, de mór, confunda istoria cu geografia, da´era mindru ca a fost primu´cu plete si conversi in tot districtu´treishpe samd. Starea de soc m´a tinut vreo juma´de an, le explicam la toti(ungurii) ca io nu´s concetatean cu acte´n regula, sunt d´ala uitat peste granita la a doua generatie. Pina intr´o zi cind am dat pe unu´care mi´a ascultat linistit toata poiezia autobiografic lacrimogena si mi´a raspuns “se mai intimpla!”(elöfordul)
Ce pot să spun… Se mai întîmplă? :)