Istoria pe care istoricii ţi-au ascuns-o! Samuraiul român (I)

Puţini ştiu povestea temutului Vlăduţ din Osaka (1510 – ?), primul – şi probabil singurul – samurai român. Fiindcă nu e bine când o poveste e ştiută doar de puţini, o să v-o spun şi vouă, ca să fim mai puţin puţini.

Aicişa e toată povestea cunoscută până acum: partea I, partea a II-a, partea a III-a, partea a IV-a.

1510. Tuluceşti, teritoriul actual al judeţului Galaţi. Se naşte Vlăduţ, al 5-lea fiu al unui fost plăieş din oastea lui Ştefan cel Mare.

1527. Scurtă ucenicie la un meşter uscător de băşici de porc. Boierul Giurgea Tulbă îi recunoaşte potenţialul şi îl trimite la Tecuci. Acolo, tânărul Vlăduţ se înscrie la Academia Voievodală de Plăieşi, sperând să ducă mai departe tradiţia militară a familiei.

1529. Anul 2 la Academie – Vlăduţ învaţă să scrie. Profită de ocazie ca să-i ceară bani şi merinde tatălui său. S-a păstrat doar răspunsul: “Aibi grijă ce faci la Tecuciu, nu voiu ca cătunul nostru să fie atestat documentar prima dată cu o netrebnicie a dumitale. Trimisu-ţi-am parale şi o ceapă.” Se presupune că bătrânul uitase însă să ataşeze ceapa.

1530. Festivitatea de absolvire. O entorsă urâtă îl împiedică pe Vlăduţ să joace căluşul.

1530-1535. Vlăduţ ocupă un post de plăieş debutant la graniţa cu Polonia, activând mai ales în domeniul prevenirii raidurilor tătare. Reuşeşte să prindă 3 tătari şi dresează un câine să miroasă raidul de la o distanţă considerabilă. Atunci este lăudat public de un alt plăieş şi primeşte în dar o căciulă de astrahan, pe care însă o uită undeva.

1535. În cadrul acordului cu otomanii, Petru Rareş introduce noi măsuri de austeritate. Plăieşului Vlăduţ i se cere să renunţe la câinele dresat. Ca urmare a unor intrigi la nivel înalt, câinele îşi păstrează funcţia iar Vlăduţ e disponibilizat. Motivarea oficială precizează că “numitul Vlad din Tuluceşti […] iaste peste măsură de puturos”.

1536-1537. Vlăduţ se întoarce în satul natal şi înfiinţează un startup în domeniul întinderii şi uscării băşicilor de porc. Mediul e puternic concurenţial – trei dintre fraţii săi mai mari au deja afaceri de succes în aceeaşi branşă. Marea pestă porcină din 1537 pune capăt carierei de antreprenor a lui Vlăduţ.

1540. După trei ani de şomaj şi agricultură de subzistenţă, Vlăduţ primeşte de la un neguţător itinerant de alifii o broşură: “Munceşte şi te veseleşte! Se caută mână vânjoasă de lucru pentru şantier naval Portugalia. Plată îndestulătoare, posibilitate devenire matroz, strămutare Indiile de Vest.” Reuşeşte să ajungă până la Focşani călare pe vaca familiei. Hotărăşte să îşi vândă vaca pentru a cumpăra un cal, în vederea unei călătorii mai uşoare spre Portugalia.

Va urma.