VasilePace vouă!
Mă numesc Gerunziu din Orăştie (94 – 22 î.e.n.), fiul lui Scorilo şi al Gerulinei, dar majoritatea cred că mă cunoaşteţi ca “Statuie de dac”. Ca orice statuie din Bucureşti, am un pic de Lenin în mine, dar fac tot posibilul să fiu un tovarăş de treabă.
Sigur aţi auzit că Gabi Firea vrea să-mi dea 275.000 de lei ca să stau într-un singur loc, cuminte, pe un soclu numai al meu. Recunosc că mi-ar prinde bine banii, dar ar însemna să renunţ la ce are o statuie mai de preţ: libertatea.
Şi nu e rău să fii statuie în Bucureşti. Să vă povestesc o zi din viaţa mea?
Dimineaţa fac un duş rece, să spăl găinaţul de mierlă de peste noapte. Aici l-am rugat pe de Gaulle să-mi aducă prosopul. El e mai ruşinos, încearcă să nu se uite ;)
Sunt vecin cu un băiat care a fost rege şi mă plimbă uneori cu calul. Ne tragem în selfie-uri şi ne distrăm de minune. Recunosc că-s invidios că pe mine nu m-au făcut ecvestru.
Dar îmi amintesc că alţii au avut şi mai puţin noroc. Atunci mă simt foarte prost şi merg în Cişmigiu, la rondul scriitorilor, să alung guguştiucii de pe frăţiorii mei fără mâini. Oare cum scriau?
Dacă am noroc, prind un porumbel dolofan şi hop cu el direct pe flacăra din parcul Carol. Soldatul care o păzeşte ar vrea şi el o bucată, dar n-are voie să părăsească postul.
I-am lăsat la pachet o pulpă şi aripioarele.
Din când în când, ca tot omul, ies în parc cu căţelul şi copiii.
O dată am încercat să mă dau cu hidrobicicleta pe IOR. Am uitat că am 900 kg :))
Uneori, celelalte statui râd de mine că n-am soclu.
Heeeei, daţi-mi covrigul înapoi, răilor!
Aici vizitam şantierul unei catedrale frumoase. Ca toţi dacii, mă pricep la zidărie! Cei de acolo mi-au spus că am o barbă superbă şi aş fi putut face carieră cu ea dacă eram pictură, dar de statui n-au nevoie, cică să încerc la catolici.
La bunici la Mogoşoaia! Am stat întinşi pe iarbă şi bunicul mi-a arătat stelele. Spune că, dacă te uiţi atent, au cinci colţuri.
L-am rugat să o lase mai uşor cu băutura :(
Cel mai bun prieten al meu stă la muzeul de istorie, îl cheamă Traian şi are mai mereu mâinile ocupate. Îl ajut eu. Când eşti monument istoric, nu prea îţi mai pasă ce crede lumea.
