(V-am mai spus povestea asta, dar o reiau fiindcă am auzit iar ceva de la băieţii ăştia şi m-a podidit nostalgia.)
Acum mulţi ani eram în oraş şi am auzit o piesă.
Şi m-am întrebat: oare chiar a fost cineva împuşcat în cap într-o cârciumă din Bucureşti? Oare-i cronica unei aventuri pasionante, cu un celt petrecăreţ dar naiv, abandonat în mijlocul vieţii de noapte bucureştene de localnicul care-l însoţea, găsindu-şi sfârşitul în vreo speluncă din centrul vechi după ce s-a aşezat la tejghea lângă gagica cui nu trebuie? Şi, mai ales, cine dracu are pistol în Bucureşti?
Aşa că am făcut ce ştiu eu să fac: le-am scris şi i-am întrebat dacă are vreun sâmbure de adevăr balada lor.
Blood or Whiskey mi-au răspuns prompt: băi, n-am fost niciodată la Bucureşti şi habar n-avem ce-i acolo dar ne-a plăcut cum sună numele. Dacă vreţi, puteţi să vi-l faceţi imn.
Mi-au mai spus că există din anii 90 timpurii şi încă mai scot un album din când în când.
Ultima oară a fost în 2014. Acum sună mai puţin a irish drinking songs şi mai mult a punk vechi, gen the Clash. (= Muzică produsă în vechime de adolescenţi, cu scopul de a enerva oamenii mari. Nu sună rău în doze mici. Un fel de Şatra BENZ a ăstora care au acum 50 de ani.)
Dacă vă place genul, cred că puteţi să-i urmăriţi la ei pe site.









