VasileSă-l ascult pe Alex Drăghici e de fiecare dată e o bucurie. Oricât aş fi io de soroşist globalist, am şi io o rădăcină în (pardon, pă) Vlaşca şi nu pot să nu apreciez când cineva pronunţă perfect un şibolet precum oĭchii şi îl auăleşte corect pe auălică(-î).
Săptămâna trecută, Alex a venit în Zadar, numa’ el cu cobza şi Florin Radu la acordeon, aşa că m-am dus să arunc o ureche şi să le fac câteva poze. Uite câteva poze. Păcat că au ieşit groaznic fiindcă io nu ştiu să fac poze iar lumina din barul ăla – uăf! – Vali, Victor, faceţi ceva cu spotul ăla movuliu, mânca-v-aş oĭchii.
Io-s de obicei sceptic la acordeon fiindcă am impresia că aerofoanele, asemenea becului din Zadar sau a mărarului în tocană, sunt stridente şi metalice şi copleşesc celelalte instrumente, mai ales pă alea delicate, lemnoase cum e cobza. S-au reglat OK, n-a fost cazul, dar pericolul e mereu acolo.
Şi a zis Alex – în hăulitul ăla tenoral în care îl întreauzi un pic pe Vasilică – nişte cântece ale sudului, pă care le-ai mai auzit, poate, la Mărin Cornea (Dida nenii) sau la Dolănescu (Căpitane de judeţ) sau la Ioana Radu (La puţul cu cinci izvoare, Dealu-i deal şi valea-i vale). De-o fi boala de la mine / dumnezeu s-o facă bine / de-o fi boala de la altu’ / să zacă, s-o ştie satu’. Epidemiologie vernaculară, hehe.
O geampara danubiană a făcut tranziţia spre partea a doua a cântării, cu evergreenuri de mahala (La calul bălan, Pe uliţa armenească, C-o damigeană şi-un pahar) pe care chiar n-aveai vreo scuză să nu le ştii. S-a dansat un pic. A lipsit damigeana în sine dar uneori în viaţă te mulţumeşti şi cu trei-patru beri de la Suceava.
Atunci când nu face balkan-rocăreală cu colegii din Islaz, Alexandru Drăghici poate fi ascultat pe youtube, unde arhivează bucăţi din povestea pe care ţi-am povestit-o mai sus. Uneori cântă chiar şi în greceşte sau bulgăreşte – o veritabilă punte umană între meleagurile unde poţi striga pe cineva cu bre.
A scos astă toamnă un EP care se cheamă Ca pă Vlaşca (ăsta e şi pe spotifai), cu Shaun Williams la acordeon şi alţi prieteni.
Futu-ţi legea ta de cuc! Probabil cel mai frumos vers din folclor.
Dar dintre toate înregistrările lui Alex, preferatele mele sunt alea unde-i singur cu cobza pe vreun acostament de DJ cu ciulini şi încearcă să nu cânte contra vântului.
Eu l-am auzit mai degrabă pe Zavaidoc în strigături așa cum e pe discurile alea vechi decât pe Vasilică. Oricum, văzut prima oară live, plăcut spre plus infinit, ține-ne la curent că mai vrem la Alex Drăghici.