Vasile– Vasile, tu faci chestii odioase pe internet, de ce nu faci şi epigrame? m-a întrebat la un moment dat cineva. Am stat o vreme, am reflectat la condiţia umană şi m-am gândit dacă nu cumva există pe lume un gen mai groaznic decât epigrama.
Apoi m-am îmbătat şi mi-am amintit limerickurile din “Engleza fără profesor” pe care o răsfoiam când eram copil.
I
Era un pescar la Belina
care-avea nişte coaie cât China –
despre el ştiai clar că
dacă pică din barcă
nu-l mai scoţi nici cu toată Marina.
II
Era-n Voluntari o paiaţă
care-avea o plăcere în viaţă:
să lucreze cu sârg
ca să facă un târg
peste tot unde vede o piaţă.
III
Era un ministru la noi
c-un puternic fetiş pentru oi –
el n-avea nici o vină
că e om, nu ovină,
D-aia ele-l iubeau înapoi.
IV
Era un premier din Brăila,
dacă-l vezi, te apucă şi mila –
da-ţi dai seama că-i şef
c-are fruntea-n relief
pentru cazul când uită ştampila.
V
Era un obscur individ
cu un cap nu întocmai lucid,
dar cu fesul dat jos
era foarte lucios –
aşa s-a remarcat în partid.
VI
Era la Craiova o insă
c-o purtare atât de distinsă
încât la o chermeză
a vorbit în engleză
şi engleza s-a lăsat învinsă.
VII
Era un primar din Sibiu,
din fire nu foarte zglobiu,
dar acum, preşedinte,
stă atât de cuminte –
mai cuminte de-atât, n-ar fi viu.