Amicul meu moldovean Gabriel Dumitriu are o pagină de facebook, se cheamă Pupăza din Morţii Tei, poate aţi citit-o (Zuckerberg sigur a citit-o). A scos şi o carte şi a lansat-o recent într-un loc foarte hip din Bucureşti, unde eu n-aş merge altfel, dar acum eram invitat de onoare sau ceva de genul.
Aşa că mi-am făcut curaj să spun două vorbe în maniera mea penibilă şi stângace, pe urmă am împărţit pişcotul fratern, am ascultat câteva anecdote în lectura autorului, i-am luat un autograf şi am plecat să beau în altă parte, dar mi-am notat, iată,
Câteva gânduri!
Pentru cineva care-i pe internet de pe vremea când Cicÿ şi Titÿ erau efectiv singura memă, “poveşti remixate” nu e un produs revoluţionar, nici măcar un produs fresh, dar lui Gabriel nu i-a păsat, nu s-a lăsat după prima lună de poante şi i-a ieşit un proiect de o coerenţă remarcabilă.
De la basmele copilăriei (ştiu că divaghez, dar aici s-au împotmolit, de exemplu, toate benzile desenate româneşti) naraţiunea băietului candid din Darabani coboară în ape mai adânci, interdisciplinare, de unde pescuieşte nişte râşi neaşteptaţi. Când a amestecat legenda lui Arthur cu ridichea uriaşă şi a reuşit să-i dea un twist actual a fost excelent. “Hagi Tudose” a fost o perlă. Descălecarea lui Dragoş începe snoavă şi termină poezie.
Cât despre cartea în sine, desenele lui Damascan sunt haioase (deşi nu neapărat în spiritul textelor – n-ar fi mers nişte miniaturi faux-medievale sau alt soi de ilustraţie naivă?) iar letrinele alea sunt cireaşa de pe tort.
Îndrăznesc să spun că are ceva din Tetelu vechi, dar are ceva şi mai consistent din Planeta Moldova, şi de-aia cred că dacă vrea să-şi împlinească destinul, Gabriel ar trebui să scoată un audiobook sau măcar un Podcast Sporadic în Morţii Tei.
Într-o ţară care geme sub legiuni de pupeze oligofrene cu limba de lemn, o pupăză de o oralitate incontestabilă (şi a cărei oligofrenie e complet intenţionată) e pasăre rară.
Dacă vreţi să cumpăraţi şi voi cartea, o găsiţi aici, cred.
Culmea, desi nu e chiar stilul meu de abordare, probabil ca o sa cumpar cartea dupa ce ti-am simtit entuziasmul. Stiu deci pe cine invit la lansarea mea :P
Nu voiam să pară chiar entuziasm, mi-a luat-o tasta pe dinainte.
Sper că invitaţia rămîne în picioare tho’ :)
Wow, mi-am luat maxim de nostalgie de la Cicÿ şi Titÿ. Wow incredibil, there are literally dozens of us.
De asemenea, jocul cu melcul.