Utopia Balcanica

12 poeţi din toate timpurile, despre gândacii puturoşi din Bucureşti

Fie că te-ai stabilit la Bucureşti sau pur şi simplu eşti în trecere, sigur vei da într-o zi nas în nas cu insecta noastră emblematică.

O vei recunoaşte negreşit, indiferent că ţi se prezintă ca gândacul puturos maro, gândacul puturos verde, ploşniţa de copac, Halyomorpha, scarabeul pestilenţial, Baphomet de pe balcon sau George de pe facebook. Veţi râde, veţi glumi şi veţi avea parte de multe momente minunate împreună, împroşcate cu aroma sa putred-vegetală.

De-a lungul veacurilor, când nu încercau să-ţi vândă porumb, marii noştri poeţi au fost la fel de fascinaţi de gândacul puturos al cetăţii lui Bucur, ba chiar i-au dedicat cântece de laudă. Dintre care am selectat doar câteva!

1. Mihai Eminescu

La un gândac care-a puţit
E-o cale-atât de lungă
Că ore-ntregi i-au trebuit
Mirosului s-ajungă.

Poate de mult s-a dus în drum
Sau în bucătărie
Iar izul lui abia acum
Ne dă catalepsie.

Putoarea gâzei ce-a trăsnit
Încet în aer zboară:
Era pe când n-a mirosit
Şi-acum o simţi în nară.

Tot astfel, când ridici un crac
Şi scapi câte un solo,
Poţi să dai vina pe gândac
Că sigur e acolo.

2. Alexandru Macedonski

E vremea gâzelor ce put,
Put în copaci, şi put şi-n casă –
O bâzâială insidioasă,
Şi-apoi parfumul neplăcut.

În tot, se simte-un fior tăcut,
O jale-n cine n-are plasă.
E vremea gâzelor ce put,
Put în copaci, şi put şi-n casă.

3. Elena Farago

De ce m-ai prins în pumnul tău,
Copil frumos, tu nu ştii oare
Că, dacă vreau, put a picioare,
De ce mă strângi să put mai rău?

Scârbit de fapta ta cea rea
Degeaba dai cu Glade, copile,
Ci du-te la părinţi şi zi-le
O casă nouă să îşi ia.

4. George Bacovia

De-atâtea nopţi miros puţind,
Aud gândacii bâzâind
Sînt singur, şi mă duce-un gând
Că aş fi preferat lăcuste.

Şi deşi dorm în aşternuturi
Spălate bine cu balsam,
Tresar prin somn şi mi se pare
Că n-am tras plasa de la geam.

5. George Topârceanu

Gâze verzi, gângănii brune –
Muza mea poetică
De-o fereastră presupune
Că n-ar fi ermetică.

Iar când simt acea putoare
Parcă incurabilă,
Mă apucă o teroare
Incomensurabilă…

6. Nicolae Labiş

Ploşniţa cu cur de smarald
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.

Am strivit-o,
Ploşniţa cu cur de smarald,
Iar mâine
Puii ploşniţei cu cur de smarald,
Zumzăind în jurul veiozei,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiş
Care s-a mutat naibii din Bucureşti.

7. Magda Isanos

Acuma cântecul s-a sfârşit.
Nu stiu de-i bine ori rău.
Un geam am deschis. Dumnezeu,
lângă mine stând, mi-a şoptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Şi câteodată-avea glas de om.
“Ia tu în casă, mi-a spus el, aceste
insecte neplăcute şi funeste…”

Şi ca o persoană neînvăţată
M-am umplut de gândaci. Eram mirată
şi-abia trezită şi nici n-am simţit
când a intrat tot roiul împuţit.

Zburaţi, gândacilor, zburaţi pe maidan,
până închid balconul cu termopan
sau intru-n debaraua-n care încă
nu sunt gândaci, ci-nţelepciune-adâncă.

8. Ion Minulescu

Mi-a bătut azi un gândac în geam,
Verde şi pe spate, şi pe vintre
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat să-l las puţin să intre
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba fraier,
Pipa fraier,
Capul fraier,
Mâna fraier,

A intrat…
Şi-odaia-ntr-o secundă
Candea ca grajdurile din Eleia,
Un iz fetid şi acru şi grotesc
Şi-n care eu, Hercúl, fecior de zeu
Pe punctul de-a mă dovedi apneea
Trudeam acum din greu
S-aerisesc!

9. Marin Sorescu

Venea de pe balcon şi intra într-o gaură
Din aerul condiţionat.
Era un gândac ţestos, mai mult maro, verzuliu.
Vasile era copil: – Uite gândacul, uite gândacul!

Şi baba: Nu da în el,
Că ăsta e gândacul casei.
Nu face nimic.
Dar dacă-l deranjezi, pute de te trăsneşte.

10. Nichita Stănescu

Un gândac ţinându-se cu mânuţele
de balustrada unui balcon…
De picioruşele lui, cu mâinile încleştate
se ţine alt gândac. De picioarele lui
altul, apoi altul, apoi altul şi altul,
şi aşa până la parter.

Eu mă las s-alunec pe şirul lor
ca pe-o frânghie,
şi-alunecând, mirosul
glandelor lor îmi jupoaie nasul.

Şi-alunecând, îmi zgârie traheea,
şi-alunecând, alunecând, îmi ustură
ochii,
Şi-alunecând, alunecând rămâne din mine
Doar o ureche.

Când în sfârşit ajung, apăs cu urechea
pe interfon.
În timp ce urc înapoi, alte mirosuri
se smulg din lift şi mă învelesc.
M-ajunge din urmă şi nasul pierdut,
Şi răsuflarea.

Deschid ochii, mă uit.
Coloana de gândaci nu se mai vede.
Probabil că vântul a-mpins-o,
cu damf cu tot, pe balconul vecinului.

11. Mircea Cărtărescu

într-un târziu am încercat să-ţi dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am deşurubat capacul microfonului
şi am găsit o ploşniţă maro de pom;
am căutat şurubelniţa
şi-am desfăcut carcasa: în condensatorul C=2μF
îşi făcuseră cuib gândacii puturoşi.

pe şnurul împletit, acum putred, mirosind a bălegar macerat în spirt
era o adevărată colonie de insecte aparţinând aceleiaşi specii;
l-am apucat, l-am smucit pân-a ieşit din perete cu tapet cu tot,
am tras de el până am început să apropii
metru cu metru strada ta de a mea
turtind copacii, scuturând boscheţii, pleznind ghivecele,
încâlcind jgheaburile de hotă, eviscerând aparatele de aer condiţionat,
şifonând abajururile,
răscolind toate celelalte ascunzişuri ale gândacilor
încât când am reuşit să ne pupăm şi vasile să termine această parodie
eram toţi trei până la brâu într-un morman de ploşniţe
cafenii de copac care miros ca dracu.

12. Artan

Văzut,
plăcut,
gândacul verde –
strivit,
puţit,
perna distrusă.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

6 Comments
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
trackback
mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 137)
5 years ago

[…] 12 poeţi din toate timpurile, despre gândacii puturoşi din Bucureşti; […]

trackback
Alte trei poeme de sezon | Trufe și Aguride
5 years ago
trackback
Încă trei poeme de sezon | Trufe și Aguride
5 years ago
trackback
Ultimile trei poeme de sezon | Trufe și Aguride
5 years ago

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net