Într-o zi din 1715 în care holera era mai domoală, un tânăr comerciant devonian pe nume John Lethbridge s-a uitat în zare, spre ocean şi a spus: băi, câte epave pline cu argintărie preţioasă stau pe fundul mării şi nimeni nu face nimic.
După ce s-a asigurat că nu l-a auzit nimeni, Lethbridge s-a pus pe meşterit şi a înjghebat primul costum de scafandru din istorie. Mă rog, era mai degrabă un butoi de ţuică, dar avea hublou şi găuri pentru mâini, primea aer printr-un furtun şi comunica printr-o sfoară cu suprafaţa. Mă cuprinde un feeling de siguranţă şi încredere numai când mă gândesc, mânca-ţi-aş.
O troacă de scufundat care a funcţionat în heleşteul feng shui din fundul curţii va funcţiona şi în Oceanul Atlantic, la 20 de metri adâncime, nu-i aşa?
Se pare că da. Lethbridge a trăit 85 de ani, a făcut (după unele surse) 17 copii şi s-a super îmbogăţit din recuperat comori cu butoiul ăla al lui pentru Compania Indiilor Orientale, punând bazele meseriei de om-broască şi pavând cărarea pentru roboţelul ăla care, sute de ani mai târziu, a cotrobăit după farfurii pe Titanic.