Utopia Balcanica

Recomandările săptămânii, dar numa’ jocuri clasice de strategie

Pe cine păcălesc. E mai palpitant să căsăpeşti inamici decât să te uiţi la teatru pe facebook. OK, uite nişte sugestii.

Luni, 6 aprilie

Ne jucăm Settlers 2 (1996). Oh, câte nopţi am pierdut, biet ţânc de şcoală primară, organizând zeci de pitici obedienţi în lanţuri de producţie tot mai îmbârligate. Totul pe o păşune verde-smarald cu oiţe şi iepuraşi, urmând să mănânc bătaie de la zuluşi.

Bijuteria nemţilor de la Blue Byte a căpătat în era noastră un remake numit Return to the Roots, care zbârnâie pă Win, Lin sau Mac şi adaugă o căruţă de funcţionalităţi utile, inclusiv posibilitatea de a juca pe hărţi mega-uriaşe sau pe monitorul meu QHD. Ca să meargă, ai nevoie de fişierele Settlers 2 originale (fie şi numai demoul), dar cum jocul e abandonware, ar trebui să le găseşti pe toate drumurile. Trebuie doar să trimiţi geologul să le ciocănească.


Marţi, 7 aprilie

Ne jucăm Seven Kingdoms: Ancient Adversaries (1998). Un cult classic RTS din vestul sălbatic al jocurilor timpurii de Windows, pline de pasiune şi desenate mega-stângaci (cot la cot cu, să zicem, Dink Smallwood).

Seven Kingdoms şi expansiunea Ancient Adversaries te aruncă într-o luptă balamucită pentru supremaţie între mayaşi, normanzi, chinezi, egipteni şi alte ţ-şpe naţii, zeităţile lor greu invocabile şi nu în ultimul rând fryhtanii, care nu sunt un fel de menuţi sau brosangeleşi, ci un potpuriu de trolo-balauri fantastici care stau cu curul pe grămezi de aur. Plus că-i cu economie, cu spionaj şi cu influenţă. Un adevărat război hibrid, în epoca în care Putin nici nu pusese încă la cale atentate teroriste în propria ţară ca să ajungă preşedinte.

Seven Kingdoms continuă să primească patchuri şi e disponibil moka pe 7KFans. Bonus: ce pulpe sexi au vikingii ăia androgini în enciclopedia internă a jocului.


Miercuri, 8 aprilie

Ne jucăm Fantasy General. E practic primul Panzer General, dar cu căpcăuni, druizi şi oameni-şobolan. Sau strămoşul lui Battle for Wesnoth, dar ne-plictisitor. Şi cu desene făcute de mână care mi-au marcat copilăria. Atât. Disponibil pă GOG. Sau moka pe alte saituri, dar îţi trebuie dosbox. Eu sunt puturos şi folosesc D-Fend Reloaded pentru toate nevoile mele de emulat calculatoare vechi.


Joi, 9 aprilie

Ne jucăm Sid Meier’s Colonization (1994), probabil cea mai preţioasă, cuceritoare, politically incorectă şi totuşi obscură Civ-clonă din epoca MS-DOS, de la însuşi creatorul originalului.

Jocul ăsta se instalează la tine pe hard cu o abordare mult mai guns, germs and steel decât a maică-sii Civilization. Aia oricum nu mi-a plăcut niciodată, dă-o-n spanac. Un marţian care se joacă Civilization ar putea căpăta impresia că omenirea e alcătuită din culturi identice care au înfruntat veacurile având şanse egale. WTF is this, utopie cu ştrumfi? Un marţian care se joacă Colonization, cu toată grafica ei adorabilă, învaţă un pic din cruzimea şi nedreptatea istoriei şi a vieţii în sine (chiar şi într-o formă îndulcită, fără variolă şi sclavie). Îi vede pe amerindieni mişunând pixelat pe harta aia şi se întreabă: auzi, dar ăia nu-s tot oameni? De ce nu pot juca jocul din perspectiva lor? De ce, orice aş face, la un moment dat îmi vine să-i mătrăşesc pentru că pur şi simplu ei au aur şi eu am archebuze?

Dap, un joc verosimil. Şi, pe măsură ce bumbacul şi comorile indienilor curg spre Europa şi economia îţi iese pe nas, realizezi că boşii de acolo te cam jecmănesc. Păi mai futu-i şi p-ăia. Declare independence!

Sunt aproape convins că găseşti versiuni de DOS abandonate, dar varianta de-a gata pentru Windows se găseşte de cumpărat pe GOG.


Vineri, 10 aprilie

Ne jucăm Sid Meier’s Alpha Centauri (1999), celălalt cel mai reuşit joc al lui Sid Meier, care e practic tot Colonization, dar ambalat într-o epopee SF care îşi trage seva din Dune şi Solaris. Iar băştinaşii sunt un mucegai roz cu conştiinţă de sine. Pe baza oricărei filosofii ai alege să (re)construieşti omenirea, atmosfera planetei fără nume e bizar de familiară. Cea mai agresivă facţiune sunt tot pocăiţii. Fun for the whole family.

Se găseşte pe GOG, la pachet cu adăugirea Alien Crossfire, care e hazlie, dar deloc necesară. (N-am reuşit încă să-l fac să meargă windowed, deci e mai greu de jucat la muncă. Dar acum facem teleconferinţe, nu?)


Sâmbătă, 11 aprilie

Ne jucăm Master of Magic (1994). Pentru că trekkieşii primiseră deja Master of Orion în ’93 şi fanii dungeons & dragons se simţeau neglijaţi. A ieşit un joc, Da, ştiu, în esenţă tot un 4X à la Civ, dar care te copleşeşte şi astăzi cu belşugul ăla zămos de magii, orci, reptilieni, zombii, zâne şi corăbii zburătoare. Oraşele, eroii, bătăliile? Heroes of Might and Magic avant la lettre. Dar mai stufos, ca pentru tocilari, şi mai grandios, ca pentru oameni cu extrem de mult timp liber.

Se găseşte pe GOG. Există şi un addon contemporan (lansat douăşcinci de ani mai târziu, adică!), Caster of Magic, pe care nici măcar eu nu l-am încercat pentru că în contemporaneitate n-am mai avut extrem de mult timp liber.


Duminică, 12 aprilie

Şi fiindcă-i paştele catolic şi trebuie să ne gândim şi la patimile lui Iisus, jucăm faching Jurassic War (1997), căpetenia regională a jocurilor cretine şi aproape nejucabile. O clonă de Warcraft produsă în Spania, cu triceratopşi, muzică de porno optzecist, engleză stricată şi poate doar câteva idei inovatoare. Moka cu dosbox preambalat pe Free Game Empire.

“The Unit Creating Dinosaur”. Hehe.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

camaramotului.ro

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net