Am vorbit cu Pyramidos, lăutarii japonezi care cântă muzici din Balcani ca la mama acasă

O vorbă veche a internetului, probabil regula 35, spune că fiecare gen muzical din lumea asta are cel puţin un japonez care-l practică.

Colţul muzicii care ne preocupă pe noi cel mai tare are o gaşcă întreagă.

Pyramidos sunt Rodehihi la chitară, alte coarde şi voce, Yoitch la clarinet, Katsu la bas şi Tomosuke la percuţie. Asta-i doar cea mai recentă componenţă a trupei, care a luat naştere prin 2009. Le place Bregovici, asta e clar.

Rodehihi, un fel de frontman al trupei, se ocupă şi de prezenţa online: pe canalul lui de youtube poţi să asculţi înregistrările Pyramidos, dar şi bucăţi solo. Cu el am şi vorbit un pic mai jos. În timp ce ascultam cântecul făcut celebru de Adi Minune în filmul ăla inspirat din evenimentele de tristă amintire din Bolintinul anilor 90.

În 2012, trupa a întreprins primul turneu balcanic. Tot atunci, dar la ei acasă, au cântat pe aceeaşi scenă cu ceea ce ei numesc Tarafu de Haidukusu. Doi ani mai târziu, încă o plimbare prin Atena, Skopje, Istanbul şi împrejurimi. Au dat o mini-lovitură cu Brala moma kapini, un vechi cântec bulgăresc. Dar cel mai mult mă bucur că ştiu să cânte Lambaya püf de, una din preferatele mele de la Barîş Manço.

În 2019, Pyramidos au devenit şi mai celebri în Grecia şi au vizitat-o din nou. Îţi poţi închipui că oamenii locului au fost în extaz.

Cum să nu fii în extaz când vezi frezele alea, costumele alea şi atâta energie.

P-ormă a venit pandemia şi turneele s-au oprit. Poate dacă purta Şoşoacă masca aia mai cu spor puteam să dansăm şi noi acum.

Pyramidos au şi un site (din păcate doar în japoneză şi, bănuiesc, destinat doar publicului nipon) de unde milionarii în yeni pot afla noutăţi, asculta muzici şi cumpăra cu 2000 de yeni ultimul album al trupei, Balkan Hits Ex. Putting yeni back in Yeni raki, dacă mi se permite o glumă cosmopolită.

Albumul ăsta e al doisprezecelea, dacă nu mă înşel. Pare că în ţara soarelui-răsare chiar are succes muzica balkano-gypsy-turco-greco-arăbească.

De pe site ţi-am tradus şi eu fun factsurile de mai sus ca să nu trebuiască s-o faci tu. P-ormă am stat puţin de vorbă cu Rodehihi pentru nişte extra-lămuriri.

Cum a început Pyramidos?
Ca o trupă de acompaniament pentru dansuri din buric. Aşa am descoperit muzica balcanică. În Japonia nu e foarte cunoscută, dar sunt şi oameni care o apreciază.

Cine v-a inspirat?
Bregovici. Altîn Gün. Besh o drom.

Mai sunt trupe în Japonia care cântă aşa ceva? Io i-am găsit pe Japalkan.
Nu multe, dar mai sunt. (Subînţeles: nu-ţi zic care. Văd că ştii să-i cauţi singur.)

Are vreun înţeles magic numele Pyramidos? Nici o legătură cu The Pyramids, care cântau Penetration în anii şaizeci, presupun. Hăhă, Penetration.
Nu, nu chiar. Ţi-am zis că am început ca backing band pentru dansuri orientale. Cântam şi muzică egipteană la vremea aia, aşa că i-am zis trupei Pyramidos.

Ştiu că aţi fost în vizită în Grecia anii trecuţi.
Grecii au fost mereu încântaţi de muzica noastră şi ne-au primit cu braţele deschise.

Ce mâncare ţi-a plăcut cel mai mult prin părţile astea?
Musacaua şi salata grecească.

Care crezi că e marea diferenţă între balcanici şi japonezi?
În sud-estul Europei, muzica şi dansul sunt o parte firească a vieţii oamenilor. Mulţi japonezi nu se pricep la dans şi sunt mai timizi.

Unde cântaţi de obicei?
La Tokyo. Dar a fost o experienţă minunată să ajungem în Balcani.

Unde v-ar plăcea să mai cântaţi după ce trece covidu’?
În Balcani.

Cine ar câştiga dacă s-ar bate dacii cu samuraii? Yakuza cu mafia albaneză? Voi cu Takeo Ishii, japonezul bavarez?
…

Rock on, gagiilor.