M-am trezit azi dimineaţă cu acest bluz în cap. După ce l-am notat, mi-am dat seama că-i de fapt Deep River Blues şi sigur a cântat cineva partea de chitară pe interneţ aşa că iată-l.
Poa’ să ningă, poa’ să plouă,
ţi-au pus o bordură nouă
şi-un gard să te ţii cînd pluteşti.
Sărmana gură de canal
e şi ea om, că doar nu-i animal
şi cântă un blues Bucureşti.
De-un ceas tot stai într-un tramvai
care-a fost cîndva probabil tras de cai
şi-njuri da’ de fapt te mândreşti:
cu ăsta s-au plimbat hai-hui
şi tata-tău şi tata lui
şi ei ţi-au dat blues Bucureşti,
Gagica ta-i frumoasă foc
da’ umblă numai în pantofi cu toc,
i-ai zis: fată, vezi c-o păţeşti.
A doua zi la Foişor
i-ai scris pe ghipsu’ din picior:
get well from dă blues Bucureşti.
Apartamentu-a fost cam scump
da’ de la geam culegi direct porumb,
mănânci şi economiseşti.
Ai calculat după ecou
c-ar fi la cinci minute de metrou
când fluieri un blues Bucureşti.
Când faci bilanţ, n-ai niciun sfanţ
că altfel locuiai pe Dorobanţi
cu-aceleaşi probleme lumeşti.
C-o fi asfaltu’ bun sau rupt,
e tot ţărână dedesubt
când suferi de blues Bucureşti.
Decât să ai, mai bine n-ai
că dacă n-ai, măcar nu dai
ba mai mult, e loc să primeşti.
Parisu-i mic, Havana-i rom
şi Stockholmu’ ie numai un sindrom,
mai bine cu blues Bucureşti.