VasileHei, fan al istoriei muzicii din România, poate ţi-a scăpat aşa că revin cu anunţul că există Artan colecţionabil. Sub formă de boxseturi cu tricou sau cu fotografie realizată prin vechea şi autentica metodă Van Dyke de la 1895. Plus ceva cripto-şmecherie care mă depăşeşte şi alte cadouaşe.
*Mi-ar fi plăcut să ilustrez asta cu o poză cu mine şi Artan dar era prea balamuc la concert. Am apucat să mă trag în poză cu Suedezu, care a stat mai mult pe acolo, dar când am văzut poza mi-am dat seama că Suedezu e prea sexi pentru pixelii ăştia şi mă eclipsează aşa că nu voi ilustra cu nici o poză.
BTW, Artan, cel mai rău duşman, cântă din nou cu Partizan.
DENIS. Hai că îl ştii. Fiul rebel al Constanţei şi Titanului. Pregăteşte lansarea albumului Miezul Nopţii Bucureşti. Acuşica, în mai. Uite şi o piesă de pe el. E bună, mă, e naturală.
“Este MNB un album de garage rock? Da. Este MNB un album conceptual? Da. Este MNB înregistrat în studio şi produs de oameni competenţi, cu mine cântând toate instrumentele şi vocile? Da.
Hei, stai oleacă, N109, am dormit în autobuzul ăla!
Marţi, 19 aprilie, rerăsfoim nişte file din povestea hip-hopului – ediţia a şasea, cred, tot la Trei Beţivi, evident. Posibil să apară brusc din sălbăticia cea mai întunecată şi un mic recital al elegantului domn Baiazid.
Miercuri, 20 aprilie, aceiaşi Beţivi găzduiesc Iliada şi Onomatopeea – o hărmălaie organică de zgomote cu Pingulescu, Torsan, Brie şi Negretti.
În timp ce alături, la BEAT, trupa de jazz a casei – Profeti, Scurtu, Cojanu şi Tajti – jamuieşte până în creierii nopţii.
Oau, mai nou există un Oktoberfest pe Călăraşilor colţ cu Popa Nan. Acolo e joi, 21 aprilie, o seară douămiistă cu ofertă la tequila.
De joi, 21, până duminică, 24 aprilie, la sala ARCUB de pe Lipscani are loc festivalul de film pentru copii KINOdiseea Altfel.
Filmele (printre ele, Encanto sau Sing) vor fi dublate în română şi subtitrate în ucraineană, iar intrarea e moca.
Iar vineri, 22 aprilie, CORBU şi proiectul lui violonist-cavalistic de inspiraţie brâncuşiană, Dezleganie, poposesc la Bucureşti după o lungă, lungă preumblare prin ţară de parcă ar fi vrut să ne ocolească. Se întâmplă la Teatrul Apropo din Pipera. Intrarea, tot moca, ieşirea pe bază de donaţie.
