VasileDupă cum 100% ai observat dacă eşti printre cei opt oameni care mă urmăresc pe instagram, săptămânile astea mi-am băgat picioarele, m-am dus în munţi să beau Zlatý Bažant şi să mă tem de urs, n-am mai pus nimica pe blog.
Dar am încredere în tine că eşti un om informat şi ai aflat deja că între 6 şi 8 septembrie e Balkanik! Festival la grădina Uranus de pe strada Uranus. A 11-a ediţie!
(P-aia de anul trecut am ratat-o că a venit uraganul şi n-am mai putut ieşi din Pelion. Fun times.)
Probabil ai găsit deja şi line-upul şi ai văzut că-i un fel de “hai înapoi la clasici” pentru cine a mai fost la Balkanik, sau un fel de “uite ce era să pierzi bossutzule” pentru cine n-a mai fost la Balkanik.
Vine Shantel, părinte fondator al balkan-electronicii nemţeşti, care ne-a băgat prima oară bartai ohrwurmul în cap acum vreo 20 de ani, a venit prima oară la Balkanik acum fix 10 ani şi, al naibii, nu se lasă.
E drept că ultimul album al Shantelului, Mētrópolis, e mai puţin zbânţuit şi mai degrabă greco-turco-rebetiko-nostalgic. (Hm! Manu Chao în Ti.Po.tA, Brendan Perry pe Disenchantment – clar nu există om să nu-i placă Marea Egee în ultimii ani.) Bagă, Shantele.
Vine Fanfare Ciocârlia, povestea de succes din Zece Prăjini care nu are nevoie să-i fac io prezentarea în nici un fel.
Vin şi Dikanda, creuzet de world music din Polonia, pe care i-am ascultat şi acum vreo şapte ani la Gara Băneasa şi al căror violonist (Dominik) a fost, dacă îmi aduc aminte bine, un fenomen al naturii.
Se întorc şi Baba Zula din Istanbul, care în două mii douăjdoi au făcut un show bubuitor şi de-a dreptul psihedelic.
şi KermesZ à l’Est, neo-circoteco-fanfara metal-jazz-balcanică din Belgia, o demenţă.
Şi alte alcătuiri muzicale vechi şi noi, îţi las aicea link către locul unde-s înşirate ca să le răsfoieşti.
Ca de obicei, pe lângă muzicile pe care le iubim, la poalele iconicului turn de apă al lui Saligny (care va fi luminat frumos, apropo) o să întâlnim ateliere de cioplitori, olari, metalişti, textilişti, bijutieri şi alţi migăloşi cu produsele lor migălite. Şi expoziţii şi dezbateri. Plus mâncare bună şi variată, sau cel puţin aşa a fost în fiecare an până acum.
Abonamentele şi biletele pe zile se găsesc aici. Poarta se deschide vineri, 6 septembrie, la ora 16, iar sâmbătă şi duminică programul începe de la prânz.
Uite şi pagina de feisbuc a ediţiei de anul ăsta.
Şi uite şi afişul.
