Utopia Balcanica

În dulcele stil clasic: Balkanik! al unşpelea ni-l aduce înapoi pe Shantel (şi alte re-bucurii)

După cum 100% ai observat dacă eşti printre cei opt oameni care mă urmăresc pe instagram, săptămânile astea mi-am băgat picioarele, m-am dus în munţi să beau Zlatý Bažant şi să mă tem de urs, n-am mai pus nimica pe blog.

Dar am încredere în tine că eşti un om informat şi ai aflat deja că între 6 şi 8 septembrie e Balkanik! Festival la grădina Uranus de pe strada Uranus. A 11-a ediţie!

(P-aia de anul trecut am ratat-o că a venit uraganul şi n-am mai putut ieşi din Pelion. Fun times.)


Probabil ai găsit deja şi line-upul şi ai văzut că-i un fel de “hai înapoi la clasici” pentru cine a mai fost la Balkanik, sau un fel de “uite ce era să pierzi bossutzule” pentru cine n-a mai fost la Balkanik.

Vine Shantel, părinte fondator al balkan-electronicii nemţeşti, care ne-a băgat prima oară bartai ohrwurmul în cap acum vreo 20 de ani, a venit prima oară la Balkanik acum fix 10 ani şi, al naibii, nu se lasă.

E drept că ultimul album al Shantelului, Mētrópolis, e mai puţin zbânţuit şi mai degrabă greco-turco-rebetiko-nostalgic. (Hm! Manu Chao în Ti.Po.tA, Brendan Perry pe Disenchantment – clar nu există om să nu-i placă Marea Egee în ultimii ani.) Bagă, Shantele.

Vine Fanfare Ciocârlia, povestea de succes din Zece Prăjini care nu are nevoie să-i fac io prezentarea în nici un fel.

Vin şi Dikanda, creuzet de world music din Polonia, pe care i-am ascultat şi acum vreo şapte ani la Gara Băneasa şi al căror violonist (Dominik) a fost, dacă îmi aduc aminte bine, un fenomen al naturii.

Se întorc şi Baba Zula din Istanbul, care în două mii douăjdoi au făcut un show bubuitor şi de-a dreptul psihedelic.

şi KermesZ à l’Est, neo-circoteco-fanfara metal-jazz-balcanică din Belgia, o demenţă.

Şi alte alcătuiri muzicale vechi şi noi, îţi las aicea link către locul unde-s înşirate ca să le răsfoieşti.


Ca de obicei, pe lângă muzicile pe care le iubim, la poalele iconicului turn de apă al lui Saligny (care va fi luminat frumos, apropo) o să întâlnim ateliere de cioplitori, olari, metalişti, textilişti, bijutieri şi alţi migăloşi cu produsele lor migălite. Şi expoziţii şi dezbateri. Plus mâncare bună şi variată, sau cel puţin aşa a fost în fiecare an până acum.


Abonamentele şi biletele pe zile se găsesc aici. Poarta se deschide vineri, 6 septembrie, la ora 16, iar sâmbătă şi duminică programul începe de la prânz.

Uite şi pagina de feisbuc a ediţiei de anul ăsta.

Şi uite şi afişul.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

Abonează-te

Lasă-mi o adresă de mail ca să te înştiinţez când mai pun o drăcie pe blog. Merci!