Acum o lună jumate (plus, minus) am ciocnit câteva beri la Retro cu nişte gagii din trupa Pârnaie şi am avut plăcutul prilej să ascult nişte demo într-un difuzor de telefon peste zumzetul rockotecii.
Luna jumate a trecut şi tot EP-ul Prima abatere a ajuns pe youtube şi pe spotify, şi e punk as fuck.
Are un răcnet al secolului către microplastic, un cover din topor după Carmelita lui Warren Zevon, un ACAB obligatoriu fiindcă d-aia e punk, un Bucureşti distopic, un nonsens cu penis de cal. Pachet complet. Bonus, un Putin huilo autohton.
Ok ok, poate n-au dat încă imnuri, ca Scandal sau Terror Art în altă eră geologică a pancărelii, dar prietenii noştri Pârnaie sunt pe drumul corect, dacă poate vorbi cineva despre un drum corect în punk fără să fie de-a-n boulea.
Oamenii ăştia – repet fiindcă ştiu că suntem moşi: Pârnaie – îşi lansează albumul marţi (adică mâine, dacă e încă azi când citeşti asta) la Expirat. Într-un minifestival cu intrare moka pentru care au mai fost convocate două trupe de metal supărat. (Grinder – groove/thrash şi Rotheads – death. Sorry, nu am diplomă de expert în metale.) Plus confraţii punkişti cu rădăcini estice Martalogii.
Ăştia din urmă sunt alţi balamuciţi pe care îi urmăresc cu mare interes pe reţelele sociale, de când i-am descoperit cu Băutură şi scandal şi California după o lună în Vaslui.
Care se folosesc şi ei de ocazie să lanseze EP-ul Toţi ciudaţii (momentan doar pe youtube). Despre care nu vreau să îţi scriu nimic pentru că nu am cuvinte.
CASĂ LIBERĂ!
Ne vedem mâine la metale şi panchism. Pe la 7 se deschide uşa.

*BTW, mi se pare fascinant cum nici drecu nu mai ştie în 2024 ce-i aia să fie ceva beton sau marfă, în schimb cuvântul martalog, care-i literalmente de pe vremea lui Pazvante, dacă nu chiar mai vechi (un fel de grănicer otoman, pe scurt), iese la suprafaţă cam o dată pe generaţie şi e îmbrăţişat de fiecare dată de zici că-i nou.