Stat sua cuique dies; breve et inreparabile tempus omnibus est vitae!
Ştiţi, uneori îmi vine să postulez că singurii muzicieni care au îmbătrânit frumos au fost de-alde Hendrix, Morrison, Lennon, Dassin, Vîsoţki, if you catch my drift.
Da’ după aia mai cuget oleacă. E totalmente de cîcat să mori tânăr. Nu asta înseamnă demnitate, să te întrerupi aşa, din senin. Eşti cu adevărat tare când eşti ăla care se suie pe scenă la şaptej’ de ani, agitând o butelie de coneac, şi cântă foarte prost da’ are un mesaj.
Mesaju’ “na pula, condiţie umană! na pula, divinitate! Să-şi molfăie alţii gingiile la azil cu televizorul pe antena 3, eu sunt Ferdinand van Eif, zis şi Oscar Benton, şi am făcut odată o melodie pentru un film!”
Iar anumite cântece chiar sunt super de efect când interpretu’ e un crocodil şi are-un picior care tinde strategic spre groapă.
https://www.youtube.com/watch?v=1h1oRP7FfBw
https://www.youtube.com/watch?v=KCDA-OzZNdw



mai daonplm, iarasi o seara de muzica ‘buna’.
run for your life!