Utopia Balcanica

Popoarele ca o şaormă cu de toate

infratire_unguriDacă tot e ţara în plină febră patrioată, hai să deşurubăm o dată pentru totdeauna ideea că ungurii răi veniţi din Mongolia ar fi de altă rasă decât ţăranul român cu vorba domoală, creştin de 4000 de ani şi căruia i se fură în permanenţă Ardealul.

Fiindcă ştiţi ce? genetica, adică o ştiinţă legitimă!, arată că ştia Pacha Man ce ştia: avem acelaşi sânge, noi, românii verzi şi ei, ungurii malefici.

Sânge pe care îl împărţim şi cu vecinii noştri bulgari, vecinii noştri sârbi, vecinii noştri moldoveni şi cine mai vreţi voi din zonă. E mai vechi decât habsburgii, decât otomanii, decât voievozii, decât Petru şi Asan, decât Menumorut, romanii, grecii, dacii, cine mai vreţi voi, şi totuşi are ceva de la fiecare, ca o şaormă cu de toate.

Genetica ne poate dovedi elocvent, la orice oră şi fără să scoată pula din pantaloni sau să agite steaguri, că românii sunt un ghiveci de populaţii romanizate/românizate iar ungurii sunt acelaşi ghiveci de populaţii, numai că vorbesc ungureşte. Ghiveciul de populaţii s-a format pe meleagurile astea de-a lungul a multe, multe mii de ani. Mult mai multe mii de ani decât poate ţine minte istoria scrisă.

Vom afla imediat cum, şi de unde ştie genetica să ne spuie chestiile astea.

Un pic de lămurire pentru profani, că cum şi de unde ştiu geneticienii…

Când cercetează chestiuni din astea de paleo-genealogie, cercetătorii se folosesc de ADN-ul mitocondrial (mitocondriile sunt nişte piese ale celulei care au informaţie genetică proprie) sau de ăla din cromozomul Y, care dă naştere testiculelor, făcând bărbaţii să fie bărbaţi. Noi o să vorbim în continuare despre cel din urmă (nu pentru că primul nu ne-ar duce la aceleaşi concluzii).

De-a lungul a milioane şi milioane de ani, natura şi-a dat seama că, în general, când mutează chestii în cromozomul Y, e de rău, astfel încât a încuiat o mare parte dintr-însul, făcându-l nerecombinant, adică care nu se recombină, ca să aibă ocazia mutaţiile să se întâmple.

Prin urmare, în afară de vârfuri, cromozomul Y e super-stabil (n-a pierdut decât o genă de când ne-am despărţit de macaci, acum 25 milioane de ani). Fiecare mică modificare în porţiunile nerecombinante ale cromozomului Y se propagă de-a lungul a zeci şi sute de generaţii, ca o ramură distinctă a speciei homo.

Pentru că tot cîcatul ista trebuia să poarte un nume, vorbim despre haplotipuri şi, mai larg, haplogrupuri. Dacă faci parte din acelaşi haplogrup cu un schelete dacic din peştera Muierii, e clar că aveţi un strămoş comun mai recent decât data apariţiei mutaţiei respective în cromozomu’ Y, dacă nu cumva chiar el e strămoşul tău. Aşa urmăresc paleontologii cum au migrat oamenii de când au ieşit, în sula goală şi bronzaţi de numa’, din mama Africă.

Consorţiul trans-global şi mondial pentru cromozomul Y a dat haplogrupurilor cari există pe lume litere de la A la T, cu nişte cifre în coadă.

Bun, şi cum stăm noi la haplogrupuri? Da’ ungurii?

În toate ţările Europei s-au făcut studii pe eşantioane largi de populaţie, scoţând la iveală o sumedenie de haplogrupuri, indicatorii genetici ai migraţiilor de oameni, din paleolitic şi până acum vreo 3000 de ani, când s-a desprins ultimu’ grup nou.

haplogrupuri
Uite o hartă simpatică.

În mod deloc surprinzător pentru arheologi, care ştiu mai bine decât Gheorghe şi Gyuri cum stătea treaba pe-aici în epoca bronzului, pe teritoriul româniei populaţia e un veritabil mixt-grill (ca să nu mai zic şaormă cu de toate) şi nu predomină clar nici un haplogrup. Suntem, după cum ziceam şi mai sus, un ghiveci genetic cum rar întâlneşti. Avem cam aşa (dixit Eupedia):

– Haplogrupul I1 se găseşte azi în Scandinavia, la nemţi, în Marea Britanie şi peste tot pe unde au făcut sex goţii şi vikingii. Urmaşii lor sunt 8% dintre ungurii răi dar numai 2% dintre români.

– Haplogrupul I2 e un balcanic, vorba melodiei. A apărut acum vreo 15 mii de ani şi n-a călătorit prea mult, predomină în fosta Iugoslavie. Îl găsim la 15% dintre ungurii răi şi 26% dintre români.

– Haplogrupul I2b a fost purtat prin Europa de strămoşii celţilor, găsibili azi cu precădere în nord-vestul continentului, la nemţi, englezi, irlandezi. Apare la 2,5 % dintre ungurii răi şi 2% dintre români.

– Haplogrupul R1a are o ramură în Europa de Est (Rusia, Ucraina, Polonia) şi una în India şi Pakistan. Probabil strămoşii sciţilor. Au venit aici acum vreo 4500 de ani, şi 32 la sută dintre unguri şi 18 % dintre români sunt stră-stră-stră-nepoţii lor.

– Haplogrupul R1b a apărut, se pare, în Asia de vest acum vreo 18 mii de ani şi a dat nişte pionieri ai agriculturii la un moment dat în neolitic. Ăştia au migrat mai ceva ca iepurii, că cei mai mulţi urmaşi ai lor sunt azi francezi, spanioli şi englezi, africani din Camerun şi başkiri din Başkortistan. Şi 17% dintre bozgorii cei nemernici şi 16% dintre fiii mândri ai lui Avram Iancu.

– Haplogrupul G a venit şi el acum vreo paişpe mii de ani din zona Iranului, s-a aşezat mai ales în Caucaz dar a ajuns şi la 5% dintre maghiari şi 6,5 la sută dintre valahi.

J2 e şi el un grup apărut în Orientul Mijlociu, numai că s-a răspândit spre sfârşitul neoliticului, odată cu primii metalurgi, ajungând să predomine în spaţiile unde s-au dezvoltat civilizaţii faine ca minoicii, grecii, etruscii sau fenicienii. Azi e cel mai des întâlnit în Israel, Turcia, Grecia, sudul Italiei, 7 % dintre ungurii iredentişti şi 13% dintre românii patrioţi.

– Merită menţionat şi E1b1b, un haplogrup vechi de când lumea. Semnificativ în pondere la (printre alţii) tuaregi, somalezi, etiopieni, arabi ş.a.m.d. Ah, şi 9,5% dintre ungurii răi şi 9% dintre românii verzi.

– Şi mai sunt şi altele mai slab reprezentate, da’ prezente.

Tot cârnatul de mai sus are un rost –

haplogrupuri
Uite încă o hartă simpatică.

Să arate. Că, în epoca în care romanii îşi întindeau imperiul şi dacii se certau între ei – sau mai târziu, când cotropitorii cotropeau cu sandvişurile sub şa – oamenii din Europa erau deja aşezaţi. Nicăieri nu era pustietate. Faptul că unii sau alţii şi-au propagat culturile şi limbile mai bine nu înseamnă că au înlocuit pe cineva. S-au înlocuit între ele numai culturi şi limbi. Unele mai repede, altele mai încet. Oamenii, în cel mai furibund caz, s-au amestecat.

Culturi şi limbi erau nenumărate. Fiecare sat de cîcat din Vaslui tindea să aibă cultura şi limba lui până să apară artificiile tehnicii moderne, cum ar fi căruţa şi drumul şi scrierea, care să permită culturilor minuscule să se precipite într-unele mai mari.

Uite, limba cumană se vorbea încă în unele sate ungureşti în secolul al 16-lea (tradiţia spune că ultimul vorbitor ar fi murit chiar în 1770). Ca cumanii au mai fost o grămadă de culturi până încoace, când harta etno-politico-culturală a început să se mai limpezească. Serios, mai vorbeşte cineva limba oscană? Prusaca veche? Polabiana? Slovinciana? Toate astea au fost limbi în Europa. Unele au dispărut acum 2000 de ani, altele acum 70 de ani.

Concluzia firească şi uşor trăgubilă

În mintea unui puţă oarecare de paişpe ani (să-i zicem Sabina?), ungurul a venit din munţii Urali (sau din Mongolia, din Japonia, oricum cât mai de departe), l-a mătrăşit cu hangerul pe românul din Panonia (era acolo de o veşnicie, cum obişnuiesc românii), s-a instalat în locul lui şi acum vrea să-l mătrăşească pe românul din Ardeal şi să-i fure Ardealul.

romanul
Iar sângele românului arată aşa.

Încă simplificând ca dracu‘, dar oarecum mai aproape de procesul istoric, un om ceva mai înzestrat cu capacitatea de a ieşi din cutie ar fi putut deduce că:

Pişta, un băiat aparţinând unei populaţii vorbitoare de proto-ungurească, a călărit încoace şi a găsit alte populaţii aflate aici de mai demult. Aici a fost primit cu ostilitate pentru că nu vorbea limba daco-romano-gepido-costoboacă a satului, dar s-a bătut cu căpetenia şi i-a luat casa şi calul şi nevasta. Pentru că acum el era căpetenia, mulţi au început să vorbească limba lui. Copiii lui s-au jucat cu copiii sătenilor şi au crescut printre ei. Au să fie şi ei căpetenii, poate, dacă nu vine alt migrator să-i bată. Din pură întâmplare, Pişta şi încă patru săteni au acelaşi stră-stră-…-bunic care locuia în Siria de azi şi vorbea o limbă dispărută de mult, fiindcă era o limbă de cîcat, cu doar 4 sunete. Ce mică e lumea!

Peste o mie de ani, vorbitorii de română dintr-un sat aflat la 1000 km de satul lui Pişta învaţă de la Vadim că dinozaurii au murit din pricină că poporul lui Pişta a venit în masă din Mongolia cu chef de decapitat tot ce mişcă.

romanul2
Iar sângele oamenilor care îmbrăţişează constructul cultural românesc (apărut în 1859 din alipirea constructului cultural valah la constructu’ cultural moldovenesc), pentru că şi părinţii lor şi şcoala lor l-au îmbrăţişat, arată aşa, fiind un sânge foarte tipic pentru Europa de est.

Mai departe, toată tărăşenia funcţionează fix ca cu religia. Eşti liber să o alegi da’ de fapt te-a ales ea pe tine prin faptul că te-ai născut aici şi nu în altă parte. E construită pe mituri şi toată lumea e ferm convinsă că a lor e aia bună. Statul e neutru faţă de ea şi de toate celelalte, că sunt egale, dar numai câteva sunt “recunoscute”, numa’ două-trei au dreptul la tăbliţe şi aia mai mare e, aşa, mai egală. Stat cu etnie de stat = stat cu religie de stat.

Iar în comunităţile unde mai multe există în paralel, oamenii sunt din oficiu mai deschişi la minte, că au copilărit alături de “ceilalţi” şi au învăţat că nu-s nişte balauri.

Totuşi, acum că ştim că ne desparte numa’ limba, putem să învăţăm toţi engleză sau esperanto (serios, nu te obligă nimeni s-o uiţi pe-a ta dacă eşti legat afectiv de dânsa, că nu ai capu’ cât nuca să nu încapă mai multe) şi să terminăm frăţică o dată cu sânge de, sângele lu’, sânge din sângele…?

Recunosc, nu sună bine la pârdalnicul ăla de imn-n aste mâini mai curge tot atâta sânge de roman cât în ale bulgarilor unde mergem vara la all inclusive.

Rămâne un singur mister

Că tot a fost meciul cu ungurii alaltăseară.

Deşi cele de mai sus explică fără spaţiu de tăgadă cum de şi noi, şi ungurii jucăm fotbal ca nişte suferinzi de boli grave, genetica nu a reuşit încă să desluşească de ce fotbaliştii lor sunt frumuşei, chiar sexi, în timp ce ai noştri sunt nişte boccii. Cred că-i o chestie de climă.

ecouri

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net
ecouri