Sfaturi utile de la Vasile: Învăţaţi limbi străine bre

Şi înfulecând io azi o pereche de mici de la ghereta proletară din piaţa Gemeni, în minte mi s-a năzărit un flashback cu un episod hazliu de pe vremea când mergeam cu cortul prin Arizona şi mă trezeam în răget de măgar şi noian de coropişniţe. Pentru cine nu s-a prins la vremea cu pricina, Arizona e la bulgari, nu departe de cum ieşi din Vama veche.

Acolo, între lac şi mare şi kilometri de nisip pustiu, există un camping şi două cârciumi ieftine şi ponosite. Una de zi şi una de seară. Aia de seară face de mâncare, inclusiv mici bulgăreşti, care arată ca micii dar au gust de pârjoale.

Când au pus anunţuri pe bestjobs punct bg să-şi aleagă chelnerii, nici cârciuma bulgărească de zi, nici cârciuma bulgărească de seară nu au avut pretenţia să angajeze vreun diplomat de carieră. Care să ştie găvări trei cuvinte într-o limbă străină, oricare ar fi dânsa. Că deh, cine dracu’ turist a mai călcat pe acolo, poate cehoslovacii în anii 80 să facă nudism la pula goală.

Formalităţile de cazare, hai, treacă-meargă: nu e greu să mimezi “ţuguiat”, ca să arăţi că vrei loc de cort, şi o pălărie de floarea-soarelui devenind erectă şi iară flască, de atâtea ori, câte zile vrei să poposeşti. Ritmul circadian al poeziei universului, care e de căcat.

Să ceri o bere îi tot la fel de uşor, că berile au nume. Berea vine repede când eşti un ins mic şi brunet, ca mine, şi urli Ariana! Lager! Blondă! Pentru că berea lor ieftină e Ariana Lagăr (blondă), şi nimeni nu pare a avea o problemă cu asta.

Probably the most următoarea bere bulgărească.

Da’ fă tu greşeala Vasile şi investeşte-ţi ultimu’ fişic de mini-leva (sau cum se cheamă subdiviziunea lor) în trei mici bulgăreşti cu gust de pârjoale.

Mititeii merg cu muştar, ar zice orişice mititeur profesionist. Numai că, în cultura lor, micul şi muştarul nu sunt un duo celebru, ca Castor şi Polux sau ca Ţociu şi Palade. Şi nimeni nu e Kissinger pe acolo să ştie vreo limbă non-bulgărească, pentru că nu eşti într-un nod turistic, nici măcar un nod feroviar, ca Simeria şi Beiuş sau Ţociu şi Palade.

Trece ora, vin micii. Ţi-ar plăcea foarte mult, mult de tot un boţ de muştar lângă ei. Cât de mic. Ţi se aduc maioneza şi ketchupul.

“Muştar?”

Privire goală.

“Chen ai hev ză Mastărd pliz? Tu dă bi dă best!“

Iorga cică a învăţat turceşte pe tren, cormoranca asta căreia teoretic îi laşi bacşiş ar fi putut să înveţe muştar în engleză cât a fript pârjoalele. Privire goală.

“Ăăă… Senf? Senape? Mostaza?” Aici se cam termina aria mea de expertiză.

Privire goală ŞI tâmpă. Pfoai di capu’ meu, cum pula mea se zice la muştar în bulgăreşte. Bă, Fritz (era şi el pe-acolo), cum pula mea se zice la muştar în bulgăreşte?

Îi arătăm într-un mod cât mai gesticulabil cum baţi într-un flacon de muştar ca să iasă muştarul din el. Pornache obscen şi fără perdea. Nu ajută, pentru că tipa sclipeşte din ochi a înţelegere şi ne arată cu degetul sticla de ketchup, bucuroasă foc că ne-a putut arăta că sticla roşie conţine chiar ketchupul pe care îl vrem, nu spermanţet de caşalot, cum credeam noi, românii confuji.

Încercăm să ne gândim cum s-ar putea zice la muştar în bulgăreşte. Muştarka. Muştarovna. Ţaratul vlaho-bulgar al lui Petru şi Muştar.

Ştim!

“Like ketchup, but yellow! Yelloo! E-lău”. Şi arătăm spre ceva galben, probabil un tricou sau alt obiect neinteresant din decor.

“Yes, ketchup.” Şi mormăia ceva în limba lor, probabil despre oau, cât de obsedaţi sunt valahii de ketchup, habar n-aveam acest detaliu curios despre valahi.

Măcar a zis yes! Să ştii yes în englezeşte e o chestie, poate dacă insistăm, învaţă şi muştar.

Las-o baltă, Vasile, nu vii tu în concediu să fii pedagogul ospătarilor. Şi-am început să mânc micii cu gust de pârjoale, care fără muştar erau doar pârjoale cu gust de burger din ăla trântit în sictir pe o plită plină de funingine de un doctorand în jurnalism care-i pe punctul de a fi dat afară de la Spring Time.

Plită de tablă. Uite o tablă. Ştiu, reciclez poze.

Un minut, două, mai târziu, încă frământat de problema transnaţională a muştarului, cre’că şi mie şi lui Fritz (sau doar mie, sau doar lui) ne-a picat fisa de când învăţam ruseşte pentru că n-aveam lucruri mai bune de făcut.

Garciţa.

Garciţa, în crucea mumă-sii! Sigur e Garciţa! Garciţa, acest Evrica! al sărmanilor bronzaţi care ar fi vrut să mănânce şi ei un mic bulgăresc cu garciţa. Garciţa dulce, garciţa iute, cu hrean, cu bobiţe. Garciţa!!! răsună pe terasa goală şi chelneriţa îl auzi. Ca cu marşul triumfal din Aida pe fundal, sticla durdulie de garciţa galbenă ca petala de soreancă îşi ocupa, fatalmente, locul pe masă alături de surorile ei cu ketchup şi maioneză.

Da’ ultimul dumicat de mic bulgăresc tocmai se dusese pe jgheab în jos.

Păi să nu-ţi vină să umbli cu muştarul la tine.

But yellow.