Episodul 132: Sf. Andrei şi poporul dac

Întorşi în timp cu aproape douã mii de ani, aflãm care era de fapt atmosfera în acea binecuvântatã zi când superputerile apostolului Andrei, zis “Proto-Chuck Norris”, au convertit instantaneu toatã suflarea spaţiului carpato-danubiano-pontic la Singura Credinţã Adevãratã din Lume®. Aliluia!

(Melodia e delicioasã)

Retardaţi ori nu ne daţi?

CTP-ul, prietenul nostru dat jos de pe steagul piraţilor (dixit Vadim!), face o post-scriptã articolului sãu suficient de pertinent intitulat “Bãtaie pe votul românilor reduşi mintal”:

Citesc despre meniul asigurat de Primăria Iaşi pentru cei 10.000 de inşi care se estimează că vor veni şi anul acesta din mileniul 3 la moaştele Sfintei Parascheva: 70.000 de sarmale, 500 de litri de vin, 150 de litri de apă minerală pentru cei ce speră să-şi rezolve necazurile şi nevoile cu ajutorul Sfintei în cauză. Încep să înţeleg strategiile pentru câştigat voturi ale politicienilor români.

Prooroc around the clock

Vin alegeri. UE nu e o adunãturã de tâmpiţi. De-aia nici nu acordã cine ştie ce autoritate unicului ei organ ales de popor sau, cum se zice la case mai mari, de pulime. Parlamentul Europei, plin de “creştini şi patrioţi”, va întrprinde numai acţiuni de importanţã capitalã precum stabilirea procentului de soia permis în parizer. Ceea ce e grozav. Pentru cã au trecut cei douãzeci de ani ai lui Brucan, deci lucrurile încep sã se clatine, şi pentru cã votul cenzitar nu mai are nici o şansã într-o lume democraticã unde vocea lui Gogu de la cazane cântãreşte cât toate doctoratele unui academician de vazã. Asta e România utopicã care ne aşteaptã. Dixit Nostradamus.