Episodul 132: Sf. Andrei şi poporul dac

Întorşi în timp cu aproape două mii de ani, aflăm care era de fapt atmosfera în acea binecuvântată zi când superputerile apostolului Andrei, zis “Proto-Chuck Norris”, au convertit instantaneu toată suflarea spaţiului carpato-danubiano-pontic la Singura Credinţă Adevărată din Lume®. Aliluia!

(Melodia e delicioasă)

Retardaţi ori nu ne daţi?

CTP-ul, prietenul nostru dat jos de pe steagul piraţilor (dixit Vadim!), face o post-scriptă articolului său suficient de pertinent intitulat “Bătaie pe votul românilor reduşi mintal”:

Citesc despre meniul asigurat de Primăria Iaşi pentru cei 10.000 de inşi care se estimează că vor veni şi anul acesta din mileniul 3 la moaştele Sfintei Parascheva: 70.000 de sarmale, 500 de litri de vin, 150 de litri de apă minerală pentru cei ce speră să-şi rezolve necazurile şi nevoile cu ajutorul Sfintei în cauză. Încep să înţeleg strategiile pentru câştigat voturi ale politicienilor români.

Prooroc around the clock

Vin alegeri. UE nu e o adunătură de tâmpiţi. De-aia nici nu acordă cine ştie ce autoritate unicului ei organ ales de popor sau, cum se zice la case mai mari, de pulime. Parlamentul Europei, plin de “creştini şi patrioţi”, va întrprinde numai acţiuni de importanţă capitală precum stabilirea procentului de soia permis în parizer. Ceea ce e grozav. Pentru că au trecut cei douăzeci de ani ai lui Brucan, deci lucrurile încep să se clatine, şi pentru că votul cenzitar nu mai are nici o şansă într-o lume democratică unde vocea lui Gogu de la cazane cântăreşte cât toate doctoratele unui academician de vază. Asta e România utopică care ne aşteaptă. Dixit Nostradamus.