VasilePrintre cele mai periculoase fiinţe din Australia e o meduză cât un degetar, Carukia barnesi, care dă temutul sindrom irukandji. Eşti la plajă, îţi lepezi chiloţii, te arunci în mare şi flup!, te-a pişcat. Dacă mai apuci să ieşi, ieşi cu dureri de cap, de muşchi, de burtă, greaţă, stări de vomă, transpiraţii reci, hipertensiune, tahicardie, edem pulmonar. Dacă nu mori, începe să-ţi treacă după o zi-două de agonie.
Cel mai terifiant simptom al pişcăturii de irukandji, şi unde vreau eu să ajung, e senzaţia morţii iminente. Eşti absolut convins că nu mai ai nici o scăpare şi rogi pe toată lumea să te omoare ca să se termine naibii o dată.
Dar nununu, nu-i o analogie ca lumea; de irukandji s-au mai şi vindecat oameni.
Mai bine uitaţi tot ce v-am povestit despre meduzele ucigaşe din Pacific.
Aţi văzut Melancholia?
Ştiu că-i complet imposibil, dar imaginaţi-vă asta.
O planetă dezaxată de pe orbita ei de cine ştie ce cataclism ancestral, ca-n mitologiile spaţiale ale lui Velikovski, a bântuit prin eter vreme de miliarde de ani şi nimeni n-a observat-o.
Acum, toate telescoapele din lume sunt aţintite spre planeta vagaboandă, iar ea se rostogoleşte neîmpiedicată prin vidul cosmic, direct spre Terra. Nu putem face nimic s-o oprim, s-o încetinim sau să ne dăm din calea ei. Curând, ultimul bărbat va respira ultima gură de aer, ultimul copil se va ghemui la pieptul ultimei mame, ultimul câine va lătra, ultima insectă va zvâcni din ultimul picioruş.
Miliarde de ochi se opresc din treaba lor ca să întâmpine sfârşitul. E o linişte mormântală. Scoarţa pământului se încovoaie spasmodic. Un vânt fierbinte începe să bată şi animalele se ascund în văgăuni, scheunând.
Pe măsură ce globul palid acoperă cerul senin, pe suprafaţa lui încep să se distingă forme de relief. Ca şi planeta noastră vie, constată ultimul om, îngerul rătăcitor al morţii are munţi şi văi, lacuri şi mări.
În zgomotul surd al clipelor de pe urmă, e aproape ca şi cum crevasele planetei nimicitoare – ce idee nebună! – ar alcătui o înşiruire aberantă de cuvinte omeneşti.
Înainte să i se întunece privirea, ultimul om reuşeşte să întindă în sus degetul arătător şi să silabisească epitaful civilizaţiei umane:
“GABI FIREA PRIMAR GENERAL ÎN 2016”.
asa am zis si eu in 2009 cind a candida(!) EBA la ioropene..
Privind înapoi, aia era o distracţie nevinovată.
ia lista primarilor generali ai capitalei din ’90 pina acuma si vezi daca nu cumva madama doar se inscrie intr-o lunga traditie de mafioti si cretini.
Nimeni nu l-a bănuit pe Lis de hiperinteligenţă sau pe Oprescu de hiperintegritate, dar Gabi F e concluzia apoteotică a listei, serios.
la naiba, iar l-ai uitat pe bashescu :-)
indeed. e ceva putred :oP
:-)
tachinam
Planul meu malefic de manipulare a opiniei publice, foiled again!
nu te da mai mare decit esti vasile, nu te-a acuzat nimeni de vreun plan malefic de manipulare, ci de apartenenta intelectuala la un grup mai vast de hardcore basescieni, de impartialitate neasumata complet, si altele din astea. eu de fapt doar te tachinam, reactia ta usor ofuscata arata ca nu ti-e indiferent. asuma-ti complet si fara echivoc, nu in coada de peste, iubirea imensa pentru basescu, sa stie tot omu in ce cheie citeste ce scri tu, si atunci esti corect cu aia de te citesc.
ai un superumor foarte misto, care pleaca din multa cultura generala, lucru daca nu unic, cel putin extrem de rar in romania, da si cu mula-n cur si cu sufletu-n rai e incredibil.
de lipsa de impartialitate, scuze
piei satana
sfâr-shit de-a dreptul! poate totusi va fi evitabil.
Superb, Vasile! Insa nu inteleg de ce te feresti de cuvinte precum apocalipsa.
Ups, eram convins că l-am folosit undeva.
Nu stiu unde naiba am fost si pe ce am dat click de am ajuns aici. Ceea ce ai scris e absolut indeclasificabil. Poate e arta pura iar eu sunt un incult si jumatate.
pai ..deja l´ai indeclasificat.
Indeclasifică-mă în ureche /
La Vama Veche.
bucuresciu merita tot ce-i bun ca doar nu degeaba e gaura de cur a planetei.
[…] Pur și simplu superb; […]
oh doamne si cu cat interes asteptam deznodamantul