Utopia Balcanica

Sfârşitul, inevitabilul sfârşit

Printre cele mai periculoase fiinţe din Australia e o meduză cât un degetar, Carukia barnesi, care dă temutul sindrom irukandji. Eşti la plajă, îţi lepezi chiloţii, te arunci în mare şi flup!, te-a pişcat. Dacă mai apuci să ieşi, ieşi cu dureri de cap, de muşchi, de burtă, greaţă, stări de vomă, transpiraţii reci, hipertensiune, tahicardie, edem pulmonar. Dacă nu mori, începe să-ţi treacă după o zi-două de agonie.

Cel mai terifiant simptom al pişcăturii de irukandji, şi unde vreau eu să ajung, e senzaţia morţii iminente. Eşti absolut convins că nu mai ai nici o scăpare şi rogi pe toată lumea să te omoare ca să se termine naibii o dată.

Dar nununu, nu-i o analogie ca lumea; de irukandji s-au mai şi vindecat oameni.

Mai bine uitaţi tot ce v-am povestit despre meduzele ucigaşe din Pacific.

Aţi văzut Melancholia?

melancholia1

Ştiu că-i complet imposibil, dar imaginaţi-vă asta.

O planetă dezaxată de pe orbita ei de cine ştie ce cataclism ancestral, ca-n mitologiile spaţiale ale lui Velikovski, a bântuit prin eter vreme de miliarde de ani şi nimeni n-a observat-o.

Acum, toate telescoapele din lume sunt aţintite spre planeta vagaboandă, iar ea se rostogoleşte neîmpiedicată prin vidul cosmic, direct spre Terra. Nu putem face nimic s-o oprim, s-o încetinim sau să ne dăm din calea ei. Curând, ultimul bărbat va respira ultima gură de aer, ultimul copil se va ghemui la pieptul ultimei mame, ultimul câine va lătra, ultima insectă va zvâcni din ultimul picioruş.

Miliarde de ochi se opresc din treaba lor ca să întâmpine sfârşitul. E o linişte mormântală. Scoarţa pământului se încovoaie spasmodic. Un vânt fierbinte începe să bată şi animalele se ascund în văgăuni, scheunând.

melancholia2

Pe măsură ce globul palid acoperă cerul senin, pe suprafaţa lui încep să se distingă forme de relief. Ca şi planeta noastră vie, constată ultimul om, îngerul rătăcitor al morţii are munţi şi văi, lacuri şi mări.

În zgomotul surd al clipelor de pe urmă, e aproape ca şi cum crevasele planetei nimicitoare – ce idee nebună! – ar alcătui o înşiruire aberantă de cuvinte omeneşti.

Înainte să i se întunece privirea, ultimul om reuşeşte să întindă în sus degetul arătător şi să silabisească epitaful civilizaţiei umane:

“GABI FIREA PRIMAR GENERAL ÎN 2016”.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net