VasileDacă ar fi mai mult decât cuibul brontozaurilor sinecurişti, Academia Română ar fi avut încă din anii ‘90 o părere în chestiunea şaormerie / şaormărie.
Din păcate, n-are, aşa că vă întreb pe voi.
(Folosiţi cu încredere secţiunea de comentarii pentru variante excentrice ca manufactură de şaorma, punct de desfacere a şaormei sau şaormotron 3000.)
Dacă mă întrebaţi pe mine, varianta oficială ar trebui să fie şaormărie (ca brutărie) nu şaormerie (ca frizerie), pentru că omul care lucrează acolo e în mod clar un şaormar, nu un şaormer.
Google: 848 rezultate pentru “angajez shaormar”, 618 pentru “angajez shaormer”, 82 pentru “şaormar” unul singur pentru “şaormer”. DAR 41.000 pentru “shaormerie” şi doar 11.500 pentru “shaormărie”. Nu mai înţeleg nimic.
Ah, stai, nici cuvîntul şaorma nu e în vreun dicţionar al limbii române, deşi e cu siguranţă mai folosit decât păhău, floculare sau chiar felonie.
* Altfel, e amuzant cum cuvântul levantin şaorma, adus în România de o mână de afacerişti libanezi – mă gândesc la Nassar Ghaleb sau fraţii Murad – l-a bătut pe ăla turcesc, (döner) kebab, care înaintea de apariţia kebăbăriilor hip à la Calif nu mai însemna, la tejghelele Dristorului, decât şaorma în chiflă.