Una lejeră, de vară. După adaptarea lui Serghei Nikitin (На далёкой Амазонке) după Kipling (Rolling down to Rio). Cui nu-i place Kipling?
Una lejeră, de vară. După adaptarea lui Serghei Nikitin (На далёкой Амазонке) după Kipling (Rolling down to Rio). Cui nu-i place Kipling?
Dacă ziua e perfect acceptabil social să dăm din buric pe bouzouki, noaptea e pentru wave-uri şi postpunkăreală.
Să-l ascult pe Alex Drăghici e de fiecare dată e o bucurie. Oricât aş fi io de soroşist globalist, am şi io o rădăcină în (pardon, pă) Vlaşca şi nu pot să nu apreciez când cineva pronunţă perfect un şibolet precum...
Ca în fiecare an, în primul weekend din august suntem aşteptaţi la Mera, satul de lângă Cluuuj, din Kalotaszeg / Ţara Călatei, cunoscut pentru bivoli şi muzică.
Îl urmăresc pe Daniel Boiangiu de la D.E.N.I.S. încă de când a scos prima lui casetă. Îl urmăresc şi mai tare de când a scos Miezul Nopţii Bucureşti, un album de garage punk ca un drum cu tramvaiul pe Basarabia...
Vara asta ne-a făcut pe toţi să plângem după frunziş şi umbră, aşa că nu pot decât să mă bucur că a 8-a ediţie a Festivalului Stradă Armenească are loc şi anul ăsta în Grădina Botanică Dimitrie Brândză.
Am strâns oastea, am mers în Mica Vienă transgiurgiuveană, am mâncat un cârnat, am băut o bere (despre astea mai încolo). Şi am coborât la Max Club pe Alexandrovska unde pe la miezul nopţii ne cântau Kottarashky şi...
Acum o lună jumate (plus, minus) am ciocnit câteva beri la Retro cu nişte gagii din trupa Pârnaie şi am avut plăcutul prilej să ascult nişte demo într-un difuzor de telefon peste zumzetul rockotecii. Luna jumate a...
Şi cum sunt io fff hotărât să profit de scurta perioadă între intrarea în Schengen şi ce mă-sa ne aşteaptă după alegeri, am decis (momit de prietenii Ina şi Vlad) să mai trec o dată podul până la Ruse ca să-i aud pe K...