Recunosc că n-am dat buzna să vizitez Muzeul Kitschului când s-a deschis. Nu că n-aş fi fan, că doar merg la manele* şi fac plajă pe prosoape sexi de când mă ştiu.
* Că tot veni vorba: scurtul show al lui Salam de la Outernational Days a fost un moment important în istoria acestui gen. Celălalt? Poate a avut loc deja în templul manelelor, La Mia Musica, cu Mahala Rai Banda, solistul gagiu şi un hipster bărbos la darabană. Putem în sfârşit să ne doară-n cur de identity politics, să vedem cum împachetăm frumos muzica asta s-o vindem la străini şi să ne distrăm şi noi?
Stai că am derapat. Era despre carpete, bibelouri şi Muzeul Kitschului Românesc de pe Covaci.
Muzeul Kitschului e (ba chiar îşi asumă asta cu oareşce mândrie) o capcană de turişti. Dar e şi o doză întârziată de “Goodbye Lenin” pentru localnici. Ce caută el e să-i stârnească o curiozitate musafirului de peste mări şi un oftat familiar celui sosit din vecini. Ceva ce ar fi trebuit de mult, dacă mă întrebaţi pe mine, să facă Muzeul Ţăranului într-o aripă a vernacularului post-ţărănesc.
Deşi e încă de lucru acolo, Muzeul merită o vizită când mai aveţi drum prin centru la o băută. Chiar şi doar ca să număraţi câte dintre obiectele alea – păpuşa sinistră, peştele de sticlă, câinele cu ochi mari, icoana 3D, Răpirea din serai – le-aţi pipăit în apartamentul vreunei mătuşi din Berceni când eraţi ţânci. Îl găsiţi pe facebook.
Eu am ajuns acolo când distinşii curatori ai muzeului m-au invitat să fac parte din comisia de stabilit nominalizări pentru Romanian Kitsch Awards.
Fireşte că le mulţumesc pentru această onoare care mă stabileşte definitiv ca o autoritate în domeniu. Asta era înainte să li se fure leul de ipsos (it wasn’t me).
Cum participaţi şi voi la aceste premii ale prostului gust?
Tocmai s-a lansat şi pagina unde puteţi vota cel mai kitsch dintre kitschurile autohtone. De la Dracula la peştele de sticlă, selfie-ul în buda clubului, Catedrala Neamului sau ţeapa lui Ghilduş, o să găsiţi acolo cu siguranţă ceva pe sufletul vostru.
Iar la 1 august va fi conferinţa de presă care va pune capăt studiului şi ne vom putea întoarce la casele noastre cu noptiere de la IKEA, scumpe şi proaste dar fără foarte mult auriu.
Carpeta aia cu Jesus e deja peste “Rapirea din Serai”. Si mai sunt si icoanele alea cu leduri. Sau chestiile ca un fel de fantana care faceau abur si miroseau. Toti cocalarii care se respectau aveau din aia in coltul camerei. Si mai erau tablourile cu cascada care se bagau in priza. Kitsch-uri “haiteck”. Pestele de pe TV si pescarul chinez sunt depasite pe langa astea.