A doua oară când brigada cămăşi singuratice întrerupe o proiecţie la MŢR. Nu ştiu voi, dar eu m-am plictisit.
Nici nu trebuie să fii mare cinefil ca să ştii că sala de la MŢR e the go-to place pentru film obscur european, pentru film cu identităţi (etnice, sexuale et al.), pentru toate drăciile de avangardă. Dacă ar veni cineva şi mi-ar zice băi Vasile, am un documentar despre nişte genderfluizi poliamoroşi dendrosexuali din San Francisco şi nu ştiu ce să fac cu el, probabil că l-aş trimite să-l proiecteze la MŢR.
Acolo am văzut un Haneke care era exact despre habotnicie şi puritanism. Acolo am văzut un film sfâşietor despre copii instituţionalizaţi din Rusia da’ am uitat cum se cheamă. Acolo am văzut Pavilionul nr. 6 cu pacienţi adevăraţi.
Locul are o tradiţie: să dea filme care te pun pe gânduri. Sunt convins că şi filmul cu pricina era făcut nu ca să-ţi placă, ci ca să te pună pe gânduri.
Şi vin creştinii ăştia acri şi strică tradiţia locului.
Fiindcă lor nu le plac gândurile. (Când începi să gândeşti, printre primele gânduri care-ţi vin e unul care-ţi zice să nu te comporţi ca sălbaticii. Un gând greu, ştiu.)
Şi fiindcă se cheamă “Muzeul Ţăranului” şi cumva chestia asta îl face automat un fel de mănăstire. E ca şi cum te-ai scandaliza că vine o formaţie de satanişti în Silver Church. Că doar se cheamă cu -church. Ba mai rău, se cheamă -church fiindcă înainte se chema Preoteasa (…după activistul comunist Grigore Preoteasa, dar hei!). Cum să fii satanist în -church, fostul Preoteasa? Blasfemie!!!
Dacă mă întrebaţi pe mine, MŢR e în momentul de faţă cel mai apropiat lucru de un muzeu de antropologie pe care-l avem în oraş.
De ce ne cramponăm în opinci şi roţi de căruţă şi nu-i spunem muzeu de antropologie? Antropologia e vastă. E un termen umbrelă sub care au loc şi etnografia, şi etnologia, şi ţăranul român, şi vânătoro-culegătorul din Papua, şi genderfluidul dendrosexual din San Francisco. Toţi ăştia ar trebui să ne intereseze dacă ne dăm ‘telectuali, mai ales că am putea fi surprinşi ce asemănări găsim între ei.
Chiar şi halucinaţiile cu daci ale lui Roxin au fost găzduite de MŢR fiindcă sunt interesante – pentru ăia care cred în ele şi poate chiar mai mult pentru ăia care nu.
De fapt, ştiţi ceva, tocmai s-a încheiat Săptămâna culturii iraniene la MŢR. N-am văzut pe nimeni să protesteze că ţăranul român nu-i zoroastrian, deşi presupun că în mindsetul creştin a fi zoroastrian e la fel de rău cu a fi homosexual.
Pentru un popor care a ieşit din neolitic acum 1000 de ani, s-a creştinat de partea greşită a schismei şi acum abia-l tragem afară din evul mediu, socot că n-ar strica ceva mai puţină dârzenie şi ceva mai multă introspecţie.
Că altfel iar ne dau ăştia la ziar.
Bine spus. Și frumos. Un singur lucru ar fi de spus altfel, zic eu. Legat de “creștinat de partea greșită a schismei”, se pare ca ne-am fi creștinat de partea ok, și am fi rămas acolo pana prin vremea imperiului Asanestilor, când furam trecuți, forțat (ca doar asta a fost mereu strategia dreptcredinciosilor, sa facă lucrurile direct, cu forța, nu cu tăria argumentului, care cere timp și, mai ales, nu garantează neapărat reusita) de partea cealaltă, unde am rămas pana acum.
N-am vrut să merg acolo că n-am citit suficient :(
[…] Ăia din Sodoma şi Gomora măcar nu intrau peste tine la film […]
Nu, doar intrau peste tine in casa ca sa comita viol. Ai uitat partea asta, in tentativa dumitale de a fi ”politicheli corect”?
—de fapt ăia din Sodoma şi Gomora nu intrau nicăieri pentru că erau personajele unei opere de ficţiune?