Utopia Balcanica

Am vorbit cu Claudiu aka Hanuman, proaspătul prinţ maimuţă al noului rap românesc

Serendipity cred că e cuvântul străinez pentru momentul ăla când te împrieteneşti cu cineva pe feisbuc şi afli că nu-i orice gagiu, ci unul care face nişte rap şi sună OK.

Uu, nice.

Ca pentru era noastră postmodernă, am găsit câte puţin din tot în metoda de rap a lui Hanuman. Spiritul glumeţ şi jocul cu vocile din Sindicatu’ de odinioară, tuşa de slinoşenie de după bloc a unor Sişu şi Puya tineri, beaturi dintr-o bucată, zero tâmpenii moralizatoare – exact ce-aş vrea să ascult la o petrecere de apartament, mai ales că-i atât de nou încât frige.

Başca senzaţia că băiatul o să ajungă boss dă boss, pe care am avut-o şi când l-am ascultat pe Macanache şi avea 5000 de viewuri pe youtube. Hai să stăm, deci, niţel de vorbă cu Hanuman, că poate ne ţine minte când e celebru şi, mai ales, muci de bogat.

Cine e Hanuman? Ce face el atunci când nu e un zeu hindus al rapului alternativ? (Sau cum preferi să-i spunem acestui gen.)

Rap, pur şi simplu. Hanuman când nu e Hanuman e un băiat chipeş, romantic, veşnic nemulţumit, poet. Un fel de da Vinci. Cunoscut de unii ca Monkey, de alţii mai analfabeţi – Manchi. A terminat Dreptul în Sibiu şi are un job full-time de corporatist. Îi place să gătească şi poartă ochelari de vedere. Mama lui i-a zis Claudiu. Este rac.

Şi are bulan…

Cum a început povestea asta cu muzica? (Şi de ce nu e trap? Am înţeles că pe ăla îl ascultă toţi băjeţii în zilele noastre.)

Trapul e tot rap. E un joc de cuvinte doar, cu o poveste lungă în spate şi multe conotaţii. Dacă vine vreunu’ să te ia cu poveşti că boss, că stai, că de fapt, vezi tu, Atlanta, trap house-uri, stil de viaţă, arme, droguri, femei, maşini, d-astea, îi spui că toate astea existau şi înainte şi să se arunce dreq mai rpd de pe bloc.

Povestea cu muzica a-nceput de când ascultam Coolio – Gangsta’s Paradise – imaginându-mi cum arde biserica din cartier, pe ritmurile refrenului (nu mă-ntreba de ce). Ai mei cumpăraseră albumul pe casetă după prestaţia de la Cerbul de Aur din ’96. Apoi, de când mă imaginam pe scenă în camera mea, cu un marker semi-permanent drept microfon, şi-mi imaginam cum toate piesele de la Paraziţii sunt ale mele.

După aceea am trecut prin mai multe faze şi stări: ciobănaş cu fluier, lingurar, tocilar cu blockflöte, Pittiş cu chitară, roacăr beţiv. Dar din toate astea, rapul îmi stârnea mereu toată fiinţa. Din clasa a 8-a am rămas repăr şi mi-o ard cu golanii.

Heh, sună mega familiar ce-mi povesteşti.

În liceu, am început să scriu poezii pe un blog ca să impresionez o fată,

My brotha from anotha motha.

…dar l-am şters pt că nu mai voiam să-mi fac sufletul public. Apoi, am continuat cu diferite concursuri naţionale şi judeţene de poezii, eseuri şi proză scurtă. Cu rapu’, băgam la beţii cu băjeţii şi cu nişte roacheri din liceu. Ba pe la un bal de boboci, ba pe la alte evenimente cu şi pentru liceeni. Tot atunci am înregistrat 2-3 piese pe care le-am urcat pe Youtube, dar au suferit aceeaşi soartă ca blogul. Au fost înregistrate la un tovarăş roacher, în studioul improvizat din bucătărie.

BTW, de ce tocmai Hanuman, când e un fapt cunoscut că Ganesha are penixul cel mai mare?

Pentru că băjeţii mai mari mi-au zis că sunt urât ca o maimuţă. Îi înţeleg şi de ce. Mic, zglobiu, urât, urecheat şi foarte păros. La ce te-aşteptai?! Dar nu mă-ntreba de ce, pentru că de când mă ştiu, mereu am avut succes la gagici.

În fine, după ce engleza a venit şi la noi ca efect al globalizării, perhaps, mi-au zis Monkey şi aşa mi-a rămas porecla. Când m-am decis să-mi aleg un nume jmecher de repăr gangsta, nu puteam folosi Monkey – că era peiorativ, cică. Başca, mai era unu’ de prin Cluj cu nume de Monkey. Nu-mi puteam folosi porecla, deci.

Aşa că m-am hotărât să fiu mai cu 3 coae (şi eram) iar pentru că eram mai dăjtept şi mai cool decât alţii mi-am zis să mă inspir de la Nirvana lui Kurt Cobain – cultura hindu. Am scris pe google “Monkey God”, am făcut research despre personaj şi mi-am zis, foarte diabolic “Ăla e, măăă!”. M-am identificat cu el pe loc.

Plus că-mi suna aşa, a Method Man şi Redman, pe care îi ascultam în acele vremuri. Hanuman cu gunu-n hand, mi-o ard crystal ca Method Man. Beaaam!

O adevărată provocare, să te găsească omul pe youtube când împarţi numele de scenă cu o primată venerată de sute de milioane de inşi.

Cine-s repării care te-au inspirat? (De la noi, de la ei.)

Ca orice alt repăr (care se vrea a fi repăr) îi urmăresc pe toţi care merită urmăriţi. Barem, de dragul concurenţei în sportul ăsta. Cei care mă inspiră, pe care îi şi studiez totodatã, sunt de obicei ăia cu vechime în branşă, dar în imensa vastitate a internetului mereu dau şi de oameni noi. Oameni care sunt mişto şi fresh. Aşa ca mine (hehe).

Hehe.

Treaba cu vechimea e că indiferent dacă ai acel ceva din născare, artistu’ adevărat ia testul doar odată cu trecerea timpului. Artist nu eşti, devii. Din păcate, nu toată lumea reuşeste să şi rămână. Că e greu. Şi nu există vreo reţetă.

Repări de la noi, inspiraţie sunt Cheloo, Deliric, Grasu X, BeanMC. Ombladon era preferatul până la albumul Tot ce e bun tre’ să dispară din 2010. De la ei, Biggie, Wu-Tang Clan, Jay Z, Kanye West, Andre 3000, Kendrick Lamar, J. Cole, ASAP Rocky, The Weeknd şi Tyler the Creator.

Io am simţit şi o grămadă de Getto Daci în bucăţile tale. Old school, ludic, cu umor şi mai multă intertextualitate decât găseam la Grasu sau la Cheloo. My two cents.

Mai sunt şi alţii care au (sau au avut) o legătură cu rapul – Ada Milea şi Carla’s Dreams. E foarte interesantă evoluţia Deliei. De la ei, Billie Eilish, Beyonce, Erykah Badu, şi mulţi care au murit.

Ai un loc preferat în Bucureşti?

Nu vreau să dezamăgesc, dar mi casa, dulce casa, bossule. E locul meu preferat, all time.

Din păcate, nu ies pe cât de des mi-aş dori s-o fac, pentru că jobul full-time, repu’ şi priorităţile îmi consumă cel mai mult timp. Atunci când ies, prefer s-o fac într-un loc nou. Îmi plac bistrourile pop-up şi restaurantele. Locurile cu mâncare (aici intră şi food truckurile). Până acum mi-a plăcut cel mai mult la Matrioşka, pe Visarion, unde am mâncat nişte paste foarte bune şi unde de-al casei e un motan al vecinilor, incredibil de gras, pe nume Santiago.

Cu cine ţi-a plăcut să lucrezi? Cu cine ţi-ar plãcea să lucrezi?

Cu Levente Ungvari mi-a plăcut. Un băiat foarte talentat din Hunedoara, care mi-a atras atenţia. Foarte interesant pe beatmaking, cât şi pe scris. A mai aruncat cu beaturi în Macanache şi Zmoalăcazan, dacă-i ştii…

Pe viitor, bineînţeles, mi-ar plăcea s-ajung să lucrez cu cei menţionaţi ceva mai sus. Dar nu exclud pe nimeni. Sau bine, poate exclud. Sunt deschis colaborărilor, însă vor trebui să vină natural. Nu alerg după ele.

În spatele pieselor îmi place să lucrez cu oamenii cu care deja lucrez. Oamenii afiliaţi studioului Stax Recording Studio, deţinut de NCTK (Nucritika) – oameni cu care am urmat împreună cursurile de inginerie-sunet predate de acesta. Oameni cu care mă înţeleg foarte bine şi cu care rezonez muzical.

Cum crezi că o să fie muzica anului 2119?

Mult mai simplă, cred. Depinde cum şi unde se va consuma. Asta datorită tehnologiei şi creativităţii. Mereu la modă va fi muzica uşoară. Pop-ul, pop-art, pop-culture. Mulţumim, Andy Warhol. E artă să fii comercial. Întreabă-l chiar şi pe Brâncuşi ce-i cu simplitatea. It’s hard to be simple.

Cei din 2119 vor avea o grămăzie de material la dispoziţie pentru studiu. Se vor face şi atunci muzică simfonică, blues, jazz, folk, rock, manele, rap, d-astea. Cum, de altfel, şi acum încă se fac muzici care erau la modă la 1950, doar că altfel. Genurile se fură, se împrumută, se ciocnesc, se metamorfozează şi transcend. Bohemian Rapsody – operă şi rock?! Ray Charles – blues şi gospel?! Pff… Să nu mai zic de Beatles sau Doors. Don’t even get me started on hip-hop, bruh… cu toată nenorocirea lui minunată de sampling.

Îmi poţi descrie ultima şaormă pe care ai mâncat-o?

Bă, naşpa. Pentru că am selectat în aplicaţie să-mi pună caşcaval. Una din marile erori ale vieţii mele. Dar am mâncat-o. De foame şi pentru banii daţi. Ce era să fac?!

Ştii cum se zice, cine are noroc la gagici are ghinion la şaormă.

Dacă nu ne poţi recomanda şaorma, recomandă-ne măcar nişte – alte – muzici. (Merge şi o manelutză preferată.)

Alte muzici? Recomand albumul lui YBN CordaeThe Lost Boy – cunoscut ca tipul care i-a răspuns lui J. Cole, cu un diss inteligent, dissului câtre mumble raperi, cu precădere Lil Pump.

Complicat.

Tierra Whack – o artistă interesantă care a făcut un album – video concept, de 15 piese, fiecare a câte 1 minut, plecând de la ideea că everybody has 15 minutes of fame. Albumul Dear Annie a lui Rejie Snow, un rapper irlandez pe gustul meu. Noul descoperit de mine JPEG Mafia, care cică ar face ceva post trap – interesant omu’. Jorja Smith din UK, JID – rapper afiliat Dreamvile – dar ăştia au început să fie mai cunoscuţi deja.

Artişti noi mai descopăr de pe canalul de Youtube COLORS. Canal de YT nemţesc unde sunt invitaţi artişti no name sau mai puţin cunoscuţi din toată lumea, unde cântă o piesă, într-un studio colorat după sufletul fiecăruia, iar ei o super mixează şi masterizează.

De la noi, recomand BRUJA. Artistă Seek Music, apărută momentan doar la Urbanist Session şi-n câteva concerte alături de Şatra Benz.

Oh wow, cum sună gagica. N-o mai auzisem. O s-o mai aud.

De asemenea, recomand BTW, sunt doi băieţi talentaţi, unul pe voce, celălalt la butoane. Post-manele, recomand Matteo Islandezu.

Prospeţimea acestor recomandări mă copleşeşte.

Apropo de nemurire la rece, ca să n-o mai lungim, crezi c-o să avem bulanul să-l ascultăm pe Hanuman live undeva anul ăsta? E hazliu şi pe soundcloud da’ parcă ar suna mai jmecher la birt.

Normal! Ar fi super! Dar nu am nici cea mai vagă idee pe unde.

Vorbim ;).

Hanuman a apărut oficial pe scena muzicală abia acum 1 an. Mai e foarte puţin şi apare primul material – un mixtape cu numele Flow Eclectica – super jmecher, super tare, super fresh, super bombă care va conţine tot ce trebuie să conţină un mixtape. Momentan, mă puteţi urmări pe Youtube, Facebook, Instagram şi Soundcloud.

Numa’ bine!

L-aţi auzit pă om. Îl puteţi urmări pe Youtube, Facebook, Instagram şi Soundcloud. Big up!, cum se zicea pă vremea mea în lumea super serioasă a rapului.

Vasile

Vasile e căpetenia internaţională a bărboşilor (şi a acestui sait). Are multe preocupări, cel puţin în comparaţie cu oamenii care n-au.

Salut, acesta e un mesaj de la fondatorul Utopia Balcanica, Vasile.

În cea mai mare parte, acest sait e opera unui singur om. Pentru a putea rămâne în continuare semi-amuzantă (că gratuită e tot timpul) şi fără bannere cu pastile de penix, Utopia Balcanica are nevoie de ajutorul tău. Îl poţi sprijini pe Vasile pe Patreon sau, dacă eşti CEO la megacorporaţie, aş fi bucuros să fii clientul sau poate chiar sponsorul meu. Un asemenea gest te-ar umple de karmă GARANTAT. Scrie-mi!

În ultimă instanţă, poţi să iei şi un tricou.

1 Comment
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
trackback
Utopia Balcanica » Mixtape-ul lui Hanuman e nou-nouţ şi e repăreală cinstită
4 years ago

[…] asta care tocmai se termină, noul nostru prieten Hanuman a lansat şi mixtape-ul despre care ne-a povestit astă toamnă la o […]

Abonează-te

Scriu aici din an în paşti. Acum poţi primi o notificare prin email din an în paşti!
 

Contact

vasile (a rond) utopiabalcanica punct net