Tigăi Hustlers University

Acum vreo două săptămâni eram musafir la nişte prieteni care voiau să facem clătite da’ uitaseră să ia ouă. Ne-a fost lene să coborâm după ouă, aşa că am folosit pe post de ouă o banană. Clătitele – mă rog, clătitoidele – au fost bune şi aşa, dar am stabilit că următoarele clătite le vom face acasă la mine, unde sunt întotdeauna cel puţin două, adesea 20, uneori 40, rareori chiar 60 de ouă.

O asemenea proclamaţie merită o tigaie nouă, aşa că mă duc într-un supermarket – să-i zicem Knaufland – şi cumpăr o tigaie de clătite haioasă, galbenă, desenată cu o lămâie kawaii. Dau pe ea 60 de lei.

Câteva zile mai târziu, o găsesc la promoţie pe un sait – să-i zicem eBAG – cu 40 de lei. Oi fi io fraier dar nu-s chiar ultimul fraier al capitalismului. Normal că o comand şi p-aia. Când vine, mă asigur că nu-i zgâriată sau buşită şi o returnez p-ailaltă la Knaufland, îmi zic. Un plan infailibil.

Primesc sms-ul, mă duc la roboboxul eBAG, scanez codul, jupoi cartonul, scot tigaia galbenă de 40 de lei, o inspectez cu grijă, o bag în ghiozdan. Acum să intru în Knaufland să returnez tigaia galbenă de 60 de lei!

Ho-ho-ho-hold up, Vasile.

Tigaia galbenă de 60 de lei de la Knaufland era tot în ghiozdan, unde am băgat adineauri tigaia galbenă de 40 de lei de la eBAG. Cele două sunt identice până la ultimul pixel al lămâii simpatice, atâta că una a costat 60 de lei şi una 40.

Ce drecu fac? E prea târziu să mă duc la IML să iau amprente de pe cele două tigăi ca să-mi dau seama care-i care. Nici nu ştiu dacă poţi să iei amprente de pe o tigaie de teflon. Şi oricum, până să mă gândesc la asta, îi întinsesem deja bonul gagiului de la casă şi-i zisesem că vreau să returnez o tigaie galbenă de 60 de lei.

Bag mâna în ghiozdan, scot la întâmplare una din cele două tigăi galbene, înhaţ cele 6 bancnote crocante şi fug (foarte lent, ca să nu atrag atenţia). Reuşesc să ies din Knaufland înainte să se activeze senzorul care deschide chepengul spre groapa cu crocodili de sub Knaufland care sigur există.

Transpir. Am dat sau nu prima mea ţeapă de 20 de lei? Nu voi şti niciodată. Acest gând negru mă va bântui săptămâni întregi, până uit. Poate chiar mai mult, pentru că mi-am fixat amintirea scriindu-ţi toată povestea asta.

Cu tigaia galbenă incertă şi banii roz-oranj foarte concreţi în ghiozdan, am cugetat, dar doar pentru o clipă: ce-ar fi făcut Andrew Tate în această situaţie?

Cred că Andrew Tate n-ar fi avut toate remuşcările astea. Poate chiar ar fi venit noaptea să caute în coşul din parcarea Knaufland zece bonuri de la zece oameni care şi-au cumpărat tigaia galbenă şi p-ormă ar fi cumpărat 10 tigăi galbene de pe eBAG şi le-ar fi returnat la Knaufland şi ar fi plecat fluierând cu 200 de lei gratis. Poate ar fi vândut şi bilete la Tigăi Hustlers University ca să îi înveţe pe alţii să facă schema asta. Poate s-ar fi mutat într-o ţară mai amărâtă, gen Kosovo sau Sudan, unde tigăile au mai puţine coduri de bare şi casierii de la Knaufland sunt mai coruptibili.

Of, dar io nu-s Andrew Tate, aşa că mai ţin câteva zile eticheta pe tigaia galbenă în caz că mă sună de la Knaufland că le-am returnat tigaia greşită şi să vin urgent să facem schimb de tigăi înainte să-mi pună poza la uşă.

După ce mă asigur că e totul OK, prieteni, facem clătite cu banană ŞI cu ouă.