VasileDe zi.
Islaz – în frunte cu neobositul maestru cobzolog Alex Drăghici – au lansat adineauri pe interneţ o rebetiko-rock-maneluţă solară despre Thasos, intitulată, ăhm, Thasos. Cu un roadtrip-videoclip în stilul care i-a consacrat pă băieţi (v. şi Isarlîk), în care joacă Adi. Salut, Adi.
Un imn jucăuş pentru insula unde skordalia s-a făcut soră de cruce cu mujdeiul. Un ecou de Phoenix ’74 ca o crenguţă de rigani în vârful salăţii, pentru că Islaz rămâne Islaz. O carte poştală din vremuri mai simple, când toate manelele de pe toate tarabele erau de fapt Stelios Rokkos tradus pe genunchi.
(Complet întâmplător, tocmai am auzit o bucată complet diferită dar tot despre Thasos a rapărului bulgar Imera.)
De noapte.
Dacă ziua e perfect acceptabil social să dăm din buric pe bouzouki, noaptea e pentru wave-uri şi postpunkăreală, indiferent de anotimp. Goţii noştri preferaţi, Bossferatu de la Cluj, s-au dat cu SPF (după ce abia se dăduseră cu SPP, heh – apropo, şi ăla e un cover bun) şi au evadat din zona lor de confort cu vampiri şi ciuperci.
A ieşit o reinterpretare darkoptzecistă după Turbofin aka piesa aia penală cu milf milf divorcée (…scoate coarne boureşti lol) de la Grasu XXL pe care bineînţeles că încă o ştii pe de rost dar nu fiindcă ai ascultat-o vreodată intenţionat ci fiindcă mergeai mult cu taxiul acum vreo 10 ani că era super ieftin.
Fix atât de sinistru cât trebuie. Bela şi cu Max ar fi mândri. Aştept cu interes un album întreg de şlagăre trans-bossferate (I mean, şi Deine Lakaien au făcut asta recent şi-s tot o pereche de goţi).
