Monty Python and the Rise of Romanian Fascism (sinopsă)

Dap, legendara casetă pierdută. Bine, degeaba ţi-o povestesc, tre’ s-o vezi, dar pe scurt:

Vin alegerile.

Un patron de covrigărie învaţă să ocolească orice subiect cu o vorbă de duh şi devine prim ministru. E într-o relaţie complicată cu fostul şef al Statului Major al Armatei, care a împânzit DN-urile cu reclame la cartea lui despre copilărie, rouă şi zarzăre.

Şeful unei galerii de fotbal cheamă 10.000 de oameni pe un câmp să mănânce sarmale la nunta lui, dar fosta lui tovarăşă în lupta împotriva injecţiilor, Shrek (ăla din carte nu ăla din film), îl acuză că s-a culcat cu şoferul.

Din senin, o doamnă aleasă la întâmplare din tramvaiul 16 clonează numele unui partid consacrat şi porneşte prin oraş să se filmeze pe tinktonk şi să împartă şaorma copiilor, precum făceau odinioară Isus şi Dorian Popa.

Cam în acelaşi timp, Partidul Tinerilor descoperă un tânăr promiţător. Are doar 69 de ani şi abia a ieşit de pe băncile Facultăţii de Inginerie Managerială a Universităţii Ecologice, unde chiar el era decanul.

Am uitat să adaug că preşedintele în exerciţiu e un şifonier bântuit care se deplasează noaptea pe schiuri între Bucureşti şi Sibiu, tras de avion.

Marele favorit e Ostap Bender la bătrâneţe, care se uită direct în sufletul tău, cu toată siguranţa unui expert în irigaţii, când improvizează fabule despre dacii cu capul ţuguiat de pe Atlantida care îndoiau cristale cu puterea minţii.

Îl poate opri doar Miranda Veracruz de la Jolla Cardinal.