VasileŞi mergând io săptămânile trecute la noii mei prieteni etiopieni, n-am putut să nu-l remarc pe vecinul: un restăurăntuţ grecesc, foarte alb-albastru şi destul de populat, chiar în locul vechiului Borgo Margherita de pe Vitan.
Se cheamă Mediterrania. Dar nu orice Mediterrania, ci Mediterrania by chef Hades. Pe bune, bruh? Din tot panteonul, fix Hades. Asta poate însemna două lucruri.
Că e un băiat din Vitan care a decis să-şi ia o poreclă de grec şi a zis hei, ce poreclă haioasă de grec mai bună decât Hades. (Şi io dacă aş avea un restaurant românesc i-aş spune “Cerbul Carpatin by chef Necuratu” – ok nu chef Necuratu că vine OPC-ul. Chef Ucigă-l Toaca. Chef Carcandilă.)
Sau că e chiar Hades, zeul tenebrelor, care a rămas şomer după instalarea creştinismului aşa că venit să facă tzatziki în Vitan. Like you do.
Înclin spre a doua variantă, fiindcă Dâmboviţa are aşa, un aer de Styx, mai ales noaptea. Mai suntem şi lângă Stadionul Olimpia, ştii ce zic.
În orice caz – o tavernă grecească în Vitan. Şi nici recenziile de pe maps nu-s rele. Hai să mergem (să pogorâm?) la chef Hades.
Muzică laiko gen Stelios Rokkos şi prietenii săi, bifat. Tablou cu pescăruşi nehotărâţi, bifat. Filosofi kitsch din ipsos, bifat. Ecran pe care rulează clipuri frumoase cu plaje şi capre care te fac să te întrebi de ce dracu trăieşti în Bucureşti, bifat. Domnilor turişti în Thasos, avem reproducerea fidelă a unei taverne.
Cine îl păzeşte pe Hades? Cerberul. Ce face cerberul? Cere bere. (Vasile pls stahp.)
Bem un Mythos la halbă la 15 lei. Mai au Alfa la fiolă şi ouzo & tsipouro – azi doar ouzo – 20 de lei cinzeaca, dar nah, marfă rară. E şi ceva vin grecesc acolo, chiar dacă nu şi retsina obligatorie. Domnilor turişti în Halkidiki, avem o tavernă.
(Nefiind disponibili cei doi greci autentici din Vitan, la masa de lângă noi sunt doi gagii care sporovăiesc în turcă. Pare că le-a plăcut ce au mâncat. Dacă până şi lor… Încurajator!)
Odată înfrânt cerberul uscăciunii, să ne concentrăm pe bătaia cu hidra foamei şi să belim ochii un pic în meniu.
Souvlaki şi creveţi mai prinzi prin oraş, dar stifado şi kleftiko? Hades, matale chiar promiţi! Stifado nu-mi trebuie azi că abia ce am făcut eu unul grozav, dar numai gândul la kleftiko îmi provoacă o senzaţie puternică de vacanţă.
Oamenii locului sunt agreabili iar mâncarea a venit destul de repede.
Începem împărţind frăţeşte nişte mizilicuri – două platouri cu tzatziki, humus şi taramosalata (35 de lei) cu clasica pită de gyroserie de la colţ. Aplauze pentru icre, care nu-s sărate în exces, cum prea des păţăşti. *S-a înfulecat şi o farfurie de tirokafteri care n-a stat la poză, dar a fost fix cât trebuie de picant, cu o notă foarte macedoneană de boia afumată.
Bulanul de miel kleftiko (adică gătit hoţeşte / haiduceşte – adică copt înfăşurat şi, la origine, îngropat) a costat 75 de lei întregi dar îi face pe toţi. Uite-l cât e de rumen pe dinafară. Uite-l cât e de fraged pe dinăuntru. Rozmarin, un pic de lămâie. Poli kalo acest bulan.
Adu-ţi aminte să nu pui mâna pe vasul de lut că frige ca dracu. PĂI DACĂ E DE LA HADES.
Pentru experienţa maritimă, s-a gustat din creveţii casei, tigăiţi într-un sos de vin ultra cinstit. Nici tigaia picantă (ştii că un restaurant e băiat de cartier când vezi aceste două cuvinte unul lângă altul) de fructe de mare nu-i rea deloc. Amândouă, usturoiate din belşug. Amândouă, scumpuţe. Csf dacă n-a mai fost mare în Vitan din pliocen şi mai e şi inflaţie.
Salata grecească poartă cărămizile corespunzătoare de feta (şi e atât de bună cât poate fi o salată grecească în feb-martie în Valahia). Mă puteam lipsi de spârcâiala artsy-fartsy de oţet balsamic de pe marginea farfuriei. Ce tavernă grecească face d-astea?
Musacaua e de-a dreptul megalomană, dar n-are un strat prea gros de bechamel şi are o notă simpatică de scorţişoară (pe lângă familiara nucşoară de musaca), semn că bucătarul chiar a fost în Grecia cel puţin o dată.
La souvlakia de porc (50 de lei) – nu ţara de lângă Cehia ci pluralul de la souvlaki – n-am mai ajuns, că erau în capătul celălalt al mesei. Mi s-a transmis că au fost ca la mama lor acasă. Le-au acompaniat nişte cartofi care nu arată deloc rău, plus tzatziki şi pâine, să fie omu’ sigur că nu pleacă acasă flămând din Elizeu.
Desert n-a mai încăput, deşi portokalopita ar fi sunat ca o încununare potrivită.
În loc de desert, deşi am fost zgomotoşi şi ne-am lungit până după ora închiderii, fetele au primit mărţişoare. Ce gest drăguţ de la o zeitate htonică şi angajaţii săi.
Şi uite aşa, această tavernă s-a dovedit a doua surpriză plăcută a Vitanului cu care mă întâlnesc în aceeaşi lună de zile. Ce urmează, să-mi spui că p-acolo pe lângă Bobocica sunt TREI locuri unde se mănâncă cinstit?
N-a fost fff ieftin, nu-i deloc la îndemână dacă nu stai în cartier, dar malaka, ce bine a scărpinat mâncărimea aia de concediu. Şi insist: kleftiko şi stifado şi taramosalata care nu e ocnă. În Bucureşti. La o distanţă confortabilă de centru.
Dacă cinstitometrul ar mai da note (a decis să nu mai facă asta ci doar să-ţi scrie poveşti, scoru’ urmând să-l deduci tu singur), chef Hades ar căpăta o notă excelentă. Puteam să-i şi zic chestia asta, căci l-am văzut luând masa în propriul său restaurant (gasp!).
Kalimera yassou yassou guten tag auf wiedersehen.
Mediterrania by Hades e pe Calea Vitan nr. 170, gard în gard cu etiopienii şi cu bătrânul stadion. Are şi o pagină de feisbuc dacă vrei să-ţi dea bună dimineaţa la cafeluţă, şi un cont de insta unde nu-i mai nimic, şi un sait care-i în construcţie dar poate la un moment dat va fi gata.
