VasileCum am dat eu semnale că mi-am propus pentru anul ăsta un tur al şaormăriilor mai puţin cântate, câteva glasuri sonore, inclusiv unele care nu locuiesc în Dristor – mi-au zis: vasile, du-te neapărat la Berfin, în Dristor.
Bucuros să auz că Dristorul nu înseamnă doar Dristor Kebap, am făcut precum un geamăn ne-malefic al lui Piedone şi m-am dus în inspecţie la Berfin Döner Kebap, pe Râmnicu Vâlcea.
Am verificat, nu e Râmnicu Sărat, de când mă ştiu le încurc. Notiţă pe margine: cât de curăţel arată cartierul ăsta azi. Îşi aminteşte cineva Dristorul de acum 20 de ani? Îl găseai în dex la litera H de la heroină. Comparativ, acu’ e super posh, chiar dacă maşinile stau claie peste grămadă şi blocurile sunt în continuare la 70 cm unul de celălalt.
Nu, nu se cheamă Berlin scris prost şi, duamne păzeşte, nu-i acel joc de cuvinte groaznic la care te-ai gândit în engleză. Berfin e un nume de gagică în Turcia, iar în limba kurdă înseamnă ghiocel. Perfect pentru vremea asta primăvăratică.
Dozatorul de ceiuţ de la intrare confirmă: cărnăraia care se întâmplă aici are rădăcini în Anatolia. După tejghea e un kebabista simpatic care mă ia cu efendi şi d-astea. Bucuros că am faţă de efendi. Disclaimer: n-am mâncat nimic azi.
Vânatul de azi va fi aia mare de vită, la lipie, fără cartofi (mă ştii deja). 40 de lei în cap. Lipiile sunt din pungă, doar niţel tostate, dar carnea, ehei, aia nu arată rău deloc. Am menţionat că n-am mâncat nimic azi? Slîrrrp.
Adăugăm sosuri: ketchup (nu pare ceva fantabulos), usturoi (are în el o verdeaţă neidentificată, presupun că mentă uscată?) şi sosul casei, o maioneză bejulie despre care mi se spune că include sirop de rodie. Au şi tzatziki, dar ce-i prea mult striki. Iute nu vreau azi. Completăm cu vegetale: ceapă, roşii, salată verde, două feluri de varză, castraveţi muraţi şi un mix de condimente despre care n-am întrebat.
Micul munte din faţa mea arată foarte fresh şi, după cum urmează să aflu, înşelător de verde.
Văzând că fac poze perverse kebabului dezgolit, celălalt om al locului mă îndeamnă să fotogramizez opera de artă la care tocmai lucra el: o farfurie frumoasă cu orez. Simt impulsul să i-o smulg din mână ACUM şi să o iau la fugă printre blocuri ca un şacal disperat care fură din prada unui… Dap vasile tu chiar n-ai mâncat azi.
Ajung la locul ospăţului cu plasa plină de döneru’ dolofan. Plus un ayran la kil (provenienţă Turcia) şi o porţie de cartofi prăjiţi. Ştiu, ştiu, dar n-am rezistat. Arată a cartofi din ăia moi făcuţi de o bunică la ţară în ulei nu foarte încins fiindcă suntem într-un judeţ de câmpie unde lemnele nu cresc în copaci. Nice.
Cât despre şaorma lu’ Berfin (ştiu, o botez un pic impropriu şaorma când nu-i făcută de arabi şi nu conţine toum dar csf tată, am crescut la Hală nu în Beirut), înţeleg de ce dristorenii îşi înclină respectuos frunţile când o pomenesc.
Dacă aicea era un blog de literatură, înfăşurarea asta era un great American novel. 800-900 de pagini (pula, n-avem baterii în cântar, dar înţelegi că mă refer la grame de şaormă) care întruchipează visul bucureştean. Săţioasă, bogată, îţi vine să conduci taxiul o zi întreagă ca să te bucuri de ea.
Sosul casei are o dulce-acrişoreală excelentă, nimic nu e supărător de sărat, varza nu-i oţeţită, verdeţurile au gust de proaspăt. Posibil să fie, totuşi, prea multă carne acolo, şi gândeşte-te că asta o zic io, care-s practic un lup în piele de oameni.
Şi toată carnea asta chiar are aromă de vită. De obicei, carnea dintr-o şaormă aduce fie a oaie (fiind împănată cu seu – gustos, dar contrar noţiunii de material honesty), fie a nimic (fiind viţel). Ochei, nici aici n-am vită wagyu crescută la spa, cam cere să ai dinţi, dar nu există nici un dubiu privind animalul care, la ceas oprit de lege şi de datini, hai că ştii poezia.
Am bănuit că poate băiatul a suplinit lipsa cartofilor cu extra carne, dar nu, comesenii care ceruseră cartofi în şaormă au primit aceeaşi carmangerie-într-o-lipie PĂ LÂNGĂ cartofi.
Mâncat din ea două zile? Bifat. Recomand? Da, cu siguranţă.
Dar încearcă să insişti să-ţi pună mai multă salată.
Berfin Döner Kebap poate fi vizitat pe str. Râmnicu Vâlcea nr. 16, la şapte-opt minute de gura de metrou Dristor, cum treci de benzinărie după ce ai trecut de noul restaurant georgian pe care încă nu l-ai încercat.
Am auzit că şi ciorba de linte e bună. Iar borcanul de tips e cu siguranţă tembel.
