Fugă la Ruse în două birtuţuri hip. Sugiuc şi soda bread, brunch cu cachapas, soare cu dinţi pe faleză

Şi fiindcă tot am traversat gârla preţ de o noapte ca să-l ascultăm pe Kottarashky şi să socializăm cu prietenii noştri bulgari, hai să notez aici două locuri unde mi-a plăcut să beau o bere şi să mănânc un cârnaţ în Ruse tura asta.

Înainte de concert am căutat o berărie şi am ajuns la Za Razbirachi. (Care за разбирачи înseamnă “pentru cunoscători” dar e şi un joc de cuvinte fiindcă bira e bere. Smart!)

E una din cele 3-4 crafto-berării din oraş şi e la literalmente doi paşi de piaţa centrală unde se înghesuie Giurgiul pentru tradiţionalele sushi & chiftea de la Happy.

Muzica e domoală, nimeni nu se grăbeşte, birtul e curat şi miroase frumos. Bem câteva pahare mari de pale ale uşurel de la Glarus (17 lei). Mm, amăreala aia. Ca un algocalmin citric.

Ronţăim un asortiment de cremutze incerte, brânzoase, pe pătrăţele de soda bread (checopâine crescută cu praf de copt în loc de drojdie). Pâinea tostată şi uleiată un pic are o poreclă destul de incorectă politic în Bulgaria. Uităm repede şi ne îndrăgostim de această pâine densă şi crocantă.

Continuăm cu o porţie de sugiuc (ce numim noi ghiudem, varianta mai puţin uscată) într-o glazură dulceagă pe pat de cartof copt. Cărnos, oriental, consistent, 55 de lei.

Am gustat şi dintr-un burger. Arăta, mirosea şi se comporta ca un burger perfect normal. Am împărţit o plăcintă cu nuci şi îngheţată pe care nu ţi-o pot recomanda decât dacă, la rândul tău, o vei împărţi cu şase oameni fiindcă e dulce de transpiri miere.

Notă finală pentru cină cu aperitiv şi deserturi şi o cârcă de bere: în jur de 280 de leva în şapte oameni, adică 20 de euro de căciulă dacică. În nici un caz chilipir – pentru chilipiruri, vino aici în 2014 – dar ceva cinstit. Fun fact: şi bulgarii folosesc pardon şi merci.

Reiterez: Za Razbirachi e pe uliţa Simeon Veliki, în spatele primăriei, lângă un sushi bar care nu arăta nici el rău deloc.

Dimineaţa, după concert, doar nu era să pierdem vremea cu breakfastul tristuţ al hotelului Riga aşa că am purces în căutarea unui loc cu cafea şi brunch care să sune cel puţin la fel de snob ca Pentru cunoscători.

L-am găsit trei sute de metri mai încolo, cocoţat deasupra falezei Dunării, pe Sapiens. Încearcă TU, în timp ce aştepţi cafelutza specialty şi pâinea prăjită cu avocado undeva unde se cheamă Sapiens, să te abţii de la gluma cu “cel mai homo loc din oraş”.

Cafelutza e corectă şi fotogenică. Atmosfera e paşnică şi senină. Mahmureala e suportabilă.

Furajul de mileniali (vreo 37 de lei), cu ouă poşate şi un dressing caesar-maionezos sărat, acrişor, umami, e o sărbătoare pentru papile şi pixeli. Dacă-mi ziceai acum zece ani că o să mănânc avocado, făceam ca Neamţu când îi zici acuma că-i putinist. Din nou, pâinea fură spectacolul. Ce pâine bună au în oraşul ăsta.

Out-of-place-artifactul dimineţii a fost o cachapa venezueleană (vreo 32 de lei) – o clătită groasă-pufoasă, de un galben intens, din porumb dulce, care ar fi putut fura inima oricui dacă nu era umplută cu brânză şi şuncă de sandviş generice. Sau poate tocmai…

În orice caz, am mâncat cachapas pe faleza Dunării ca să contracarez efectul berii River de astă noapte e pe lista scurtă de titluri pentru acest reportaj gonzo. (Sau Gonzov, mă rog.)

Am gustat şi din şakşuka tradusă în bulgăreşte: ouă poşate într-o scăldătoare liuteniţo-zacuscoidă cu un munte de sirene fărâmicioasă şi prea puţină pâine pentru câte fluide s-au întrunit acolo.

Dincolo de toate astea, o întindere nesfârşită de zahăr şi produse zaharoase: buhti (mini-papanaşii bulgăreşti) cu cremă de vanilie şi dulceaţă de vişine, un croasant decadent, un cinnamon roll exagerat. Bună treabă, Sapiens dar mai adu pls o carafă de apă.

Sapiens Specialty Coffee and All Day Brunch e pe bulevardul Pridunavski, aproape de restaurantul chinezesc Bambuk şi de biserica catolică sf. Pavel. Un amănunt util e că poţi să citeşti meniul direct pe interneţ ca să ţi se facă poftă pe drum.

Mai sunt multe locuri haioase pe care tre’ să le (re)vizitez în oraşul ăla – o să tot am ocazia să-ţi scriu de acolo dacă mi se aşază socotelile – dar până atunci uite nişte poaze de la Sandra ca să nu crezi că am stat lipiţi de bar tot uichendul.

Apropo, dacă eşti pasionat de trenuri, muzeul cu trenuri e închis duminica.

Mai ales dacă e weekend şi e soare, o să te calci pe bombeu cu trei sferturi din Giurgiu şi o stradă din Berceni. O să stai o oră la pod fiindcă iar e şantier. De la 1 aprilie se scumpesc şi ţigările. Dar ştii ceva? Tot merită plimbarea. Mergi cât până la Alexandria şi găseşti un oraş semi-viu, cu baruri simpatice şi studenţi şi operă şi festivaluri, unde oameni exact ca tine scriu în alte litere, îi spun penixului kur şi pun groaznic de mult chimion în mâncare.