VasileŞtii ceva, Vasile, tu mergi la o grămadă de concerte, scrie-ne şi nouă despre alea care ţi-au plăcut, n-a zis nimeni absolut niciodată. Offf, bine, am să fac şi asta, sub formă de gânduri răzleţe (şi poate conving şi un fotograf să mă ajute cu partea vijuală). Dar numai de la concerte obscure, fiindcă destulă lume se duce la Laibach în Quantic şi zice oaaau, ce tru sunt Laibach. Merci, boss, ştiam.
Ah şi ţine cont că io nu mă pricep la muzică decât cât un om obişnuit. Multă din vorbăraia asta nu va avea sens, sau nu va fi neapărat despre muzică.
Ura, am convins nişte oameni să vină cu mine la Martalogii.
Beciul cafenelei Uzina e un loc super intim, genul de loc unde maaaximum ţi-ai fi făcut majoratul acum douăj’ de ani cu clasa. (Seamănă cu bătrânul Cinnamon de lângă merdenele – oare ce-o fi acolo acum?) Aşa că eram super intrigat: ce mniezăului să caute Martalogii acolo. Martalogii sunt o trupă zgomotoasă şi atât de punk încât – aşa cred io şi ţi am mai zis-o – au dat acestei ţări primul imn punk de la Patrula încoace: n-ai bani de-o bere, eşti în sevraj, Fură din Mega Image.
Surpriza: Martalogii s-au pregătit precum Tocilarii pentru această cântare şi au transcris cele mai catchy bucăţi de pe primele lor două EP-uri, din strigătură punk într-un fel de bluz grunge tulbure – Nirvana unplugged 1993 după două luni la Vaslui fără plete.
Faza mea preferată? Prenadez blues în formă de Another Brick in the Wall. Habar n-aveam că îmi trebuie aşa ceva în viaţă. Probabil nici textul ăsta habar n-avea că îi trebuie această melodie. Nici melodia că îi trebuie textul. Oricum ajungem să tragem toţi prenadez.
Toţi ciudaţii are şi ea aerul de imn (doar că ţinta nesupunerii disrupătoare din FDMI se mută de pe antifurtul sticlei pe nişte bariere mai abstracte) iar varianta acustic-ish chiar nu încearcă să mă păcălească că ăsta n-ar fi punk curat şi supărat. Doar Băutură şi scandal devine whisky-din-borcan-Americana.
Mi-a plăcut cum ipostaza unplugged a Maşinii majore lasă să se audă şi mai bine motivul orientaloid din Femeie ca a mea de la Albatros, care nici nu ştiu dacă-i intenţionat sau o coincidenţă. Orice ar fi, e o cireaşă pe tort, ca Tatiana-Tatiana, tu mă porţi către nirvana în altă epocă. Că tot vorbeam de Nirvana.
Lumina locului i-a dat lui Dragoş un scary flashlight face care l-a făcut să pară cu cel puţin 20% mai dur. S-au cules nişte CD-uri, dar aşteptăm un disc de vinil fiindcă n-avem unde băga un cd în 2025, atâta de hip suntem. Măcar o casetă.
Câteva zile mai târziu Martalogii au băgat punku’ la loc într-o manifestare culturală cu wrestling la Expirat, unde n-am putut ajunge de sold out ce era.
Ştiu că a fost acum fix o lună cântarea asta dar ţi-am scris-o acum fiindcă brusc poţi s-o asculţi şi tu.
Pentru că Martalogii live decablaţi in Uzina tocmai a devenit găsibil pe spotify şi pe youtube. Jmecher. La mai multe asemenea iniţiative de la trupele noastre proaspete.
Şi cineva a videografiat tot concertul (chiar dacă pe alocuri se aude vocea ca drecu):
