Asta nu e zi să fii productiv, vasile. Mai bine numeri picăţelele de pe tavanul fals din birou până se face suficient de târziu să te duci la Expirat unde cântă Artan. Aşa am plănuit io, fără să ţin cont de faptul că am zero calorii la bord şi o să mi se facă foame.
Dacă tot urmează să ascult cea mai bucureşteană trupă care a existat vreodată, ar fi frumos să şi mănânc cea mai bucureşteană mâncare, am gândit atunci, adică o şaorma.
Şi mi-am amintit că mai mulţi cititori & prieteni mi-au recomandat să vizitez Shaormerie & Grill Tineretului. Am chemat un metrou până acolo, m-am strecurat printr-un gang unde mirosea a pipi ca în 1997, am aflat cum arată piaţa Norilor (deşi am trăit toată viaţa în jumatea asta de Bucureşti, habar n-aveam) şi am găsit şaormăria. Uite-o, acolo, în zare: e umbroasă, verde şi galbenă, ca Brazilia sau FC Vaslui odinioară. Alături are o măcelărie arăbească. De obicei ăsta-i semn bun.
Nici nu intru bine în veranda şaormăriei că mă trezesc învăluit de un honcăit polifonic. Honc honc, cuac cuac. Gâşte? Lişiţe? Nu, stai. E un honcăit articulat. Disting silabe şi cuvinte familiare: coaie coaie pula pula coaie coaie mă-ta mă-ta băga-mi-aş coaie. Aw, fuck, e ora aia. ADOLESCENŢI.
În transhumanţa zilnică între tiktokul de la şcoală şi ăla de acasă, un freamăt de adolescenţi s-a agregat la şaorma fix când voiam şi eu şaorma. Acum tre să stau după cururile lor cât numără bancnote de un leu şi se ceartă şi se împacă şi fumează ţigări şi fac zgomot şi pula pula coaie coaie, cum făceam şi noi când adolesceam în fast-fooduri. Bine că nu mă grăbesc.
Mă trag mai în spate, fumez şi io două ţigări şi mă uit cum curăţă bitangii puiul de pe tulumbă, ca nişte peşti piranha piţigăiaţi. Nişte puşti piranha. Mă întreb de ce le place copiilor carnea de pui. Probabil soft power american.
Minute luuungi mai târziu, când ultimul adolescent a ras ultima aşchie de pui şi vacarmul s-a domolit, privirea epuizată a cefosului bărbos adult de la tejghea se întâlneşte cu privirea mea de cefos bărbos adult epuizat.
Îi şoptesc (tot cu privirea): s-a terminat, fratele meu cefos bărbos adult epuizat. Suntem în siguranţă, maşallah. Vreau şi io una medie. De vită.
Fără cartofi. Cu de toate. Sosuri? Hm, păi pune-mi chili-maio din aia rozalie şi nişte usturoi. Ketchupul nu arată grozav. Nici cartofii. Sunt palizi şi trişti.

Observ cu interes o procedură pe care n-am mai văzut-o în şaormăriile bucureştene.
Că şaormul e grilăit un pic într-un şmecher (aşa spunem în casa asta la sandwich maker), asta nu e ceva revoluţionar. Dar lipia? Lipia e de fapt două lipii, de culori şi compoziţii diferite, făcute plic una într-alta înainte de rulare. Magic!
Rezultă o faţadă foarte plăcută – şi crocantă, şi gumoasă, în straturi. Îmi aminteşte de un kebab similar de bine înfofolit pe care l-am mâncat luna trecută în pragul unei moschei la Edîrne (când eram mucos şi n-aveam simţul gustului aşa că am conservat foarte bine în amintire texturile). Uite şi straturile în poză. Un pic lavaş, un pic clătită.
Pachetul finit se ţine în mână bine, se muşcă uşor, sosul e bine contenţionat. Înăuntru nu e spectacol, dar e armonie. Carnea e o tocătură condimentată corect, caramelizată perfect (deh, nu s-au atins copiii de ea, a avut timp), fragedă şi pufoasă ca o carne de mici (arăbeşti). Verdeaţa e proaspătă – salată, ceapă cu pătrunjel, varză, două roşii.
Murăturile sunt sărate ocnă. Mm, murăturile orientale – accentul ăla de strepezeală din prima şaormă de la Spring într-o vară din copilărie.

Plec foarte mulţumit. Nu mai am ciudă nici pe adolescenţi, fmm de adolescenţi cu toată viaţa înainte şi oase care nu vă dor când vine ploaia.
A costat 34 de lei, plătit cu cardul, primit bon. Probabil n-aş veni aici ca turist, dar dacă am treabă prin zonă, ştiu unde găsesc o şaormă omenească.
Mai sunt vreo două ore până la concert. Mă duc în Parcul Libertăţii (DA ŞTIU CĂ SE CHEAMĂ CAROL ACUMA) să acopăr ruşinea cu o îngheţată şi să ascult mierla. P-ormă mai vedem.
Shaormerie & Grill Tineretului e pe Constantin Rădulescu Motru nr. 19, într-un mic complex comercial, aproape de Piaţa Norilor. Alături e o terasă plăcută (Tabiet something) unde aştepţi mâncarea o mie de ani.
Pe lângă şaorma, fac şi cărnuri pe băţ la grătar şi gustărici gen humus & sărmăluţe de orez. Nu i-am găsit pe vreo reţea de socializare dar poţi să-i suni la 0771377934 să vorbiţi despre şaorma.
Analiză pe text. Deci…
1) ”Vreau şi io una medie.”
Ce ce ceee? Medie? Vasile nene, ești suferind, te doare măseaua de n-ai poftă? De ce medie, când omenirea a inventat noțiuni ca ”mare”, ”XXL”, ”double” sau ”Family”?
Te-a pălit patima regimului sau ce?
2) ”…pe care l-am mâncat luna trecută în pragul unei moschei la Edîrne”.
Și? Nouă nu ne scrii nimica p-aci? Poze, nimic?
Vasile, rogu-te, revino la normal și la porții normale, nu ”medii” (ce-i prostia asta?). Și nu ne lăsa cu șaorma aia de la Edirne.
1. Yep medie că vreau să încap în nişte blugi.
2. Uite, promit că povestesc ce am văzut pe acolo! Că neavînd gust şi miros în perioada aia (io păţesc asta uneori din cauza sinusurilor defecte), mi-e greu să povestesc ce am mîncat pe acolo.
Șef Vasile, când te găsești prin însorita Rahova, încearcă și Fendi Kebab, pe Novaci, la o azvârlitură de băț de Sebastian. Merită.
danke şoşon! Nu mă găsesc des prin însorita Rahovă dar cu prima ocazie îmi voi face drum!
In ziua de azi informatiile trebuie verificate asa ca ma o sa ma conformez cat de curand…